Lectura unei cărți luminează o parte ascunsă a sufletului nostru, descoperă latura noastră sensibilă astfel încât, raportându-ne la o situație, la un personaj, să ne identificăm abilitățile, capacitățile ori să ne conștientizăm temerile, defectele și, cunoscându-le să le îndreptăm.
Sunt convinsă că orientarea adolescentului spre literatură este o necesitate, atât pentru integrarea lui în societate cât și pentru întărirea încrederii în sine.
Cartea ”Împăratul muștelor” de William Golding este romanul adolescenței mele întrucât m-a făcut să-mi schimb perspectivele asupra lumii și vieții.
Laureat al Premiului Nobel pentru literatură, autorul și-a început cariera aproape de vârsta de cincizeci de ani cu romanul ”Împăratul muștelor”, publicat în 1954 și tradus în română cincisprezece ani mai târziu.
După o perioadă de război, au rămas unele idei ce l-au marcat pe scriitor, printre care și aceea că nu există conceptul de ființă inocentă.
Acest fapt este resimțit și în tema creației: răul ce se manifestă prin oameni de la vârste fragede. Prăbușiți cu un avion pe o insulă pustie, fără vreun om ”mare” prin apropiere, un grup de copii au de trecut cea mai grea probă a vieții lor și anume supraviețuirea într-un mediu ostil.
Protagonistul, pe nume Ralph, care pare cel mai curajos dintre ei, împreună cu un alt băiat poreclit Piggy, reunesc membrii grupului și-și fac planuri pentru salvare. În primă instanță, copiii se decid să se autoorganizeze pe principiul societății civilizate din care provin și îl aleg în mod democratic pe Ralph ca șef.
În curând, singurătatea și totodată libertatea desăvârșită înfiripă sâmburele malefic în sufletele tinerilor ce se despart în două tabere. Ralph îi ajută pe copii să facă focul și să-și construiască adăposturi, dar copiii în loc să îl urmeze în continuare, devin din ce în ce mai agresivi și trec, încet-încet, în tabăra unui alt copil, un lider care domină prin teamă, pe nume Jack.
Puștii se sălbăticesc și totul scapă de sub control, iar germenii malefici îi fac să se lupte între ei până ce se produc accidente mortale. Din cauza divergențelor dintre cele două tabere doi copii, Piggy și Simon își pierd viața, moartea lor fiind una simbolică a rațiunii și a umanității.
La o analiză mai atentă, șirul acțiunilor urmează un mit sau, mai bine zis, o amprentă a mai multora combinate: al vânătorii, al labirintului, al paradisului și al ritualului. Cartea scoate în evidență și modul de degradare a condiției umane prin trecerea treptată de la civilizație la primitivism.
”Împăratul muștelor” poate reprezenta o lucrare moralizatoare asupra relației dintre bine și rău. Insula în care trăiesc copiii poate simboliza o grădină a Edenului, unde aceștia puteau avea toate premisele unei existențe armonioase.
Cel mai important aspect al romanului este faptul că invită cititorul la o reflecție asupra moralității și a organizării societății umane.
Structurarea psihologiei personajelor, narațiunea strictă, rigurozitatea în descrieri, obiectivitatea și mesajul transmis m-au determinat să păstrez acest roman în clepsidra mea afectivă.
Sursă imagine:
Comments