2013 a reprezentat unul dintre cei mai inovativi ani din ultimul deceniu, excelând la majoritatea genre-urilor, fie dacă acelea erau filme de comedie(“World’s End”), filme de drama(“Her” sau “Prisoners”) or fie filme străine(“Blue is the Warmest Color”). A reprezentat un succes enorm și încă este văzut drept unul dintre cei mai importanți ani în istoria filmelor. Poate unii își vor aminti anul drept cel în care “12 Years A Slave” a câștigat Oscarul sau unii pentru întemeierea companiei de filme A24, însă pentru mine, un film al anului care pare să fie foarte des uitat, și catalogat drept “Artsy Non-Sense" este filmul Under The Skin.
Regizat de Jonathan Glazer, Under The Skin este un film american-britanic din Iarnă Anului 2013, cu o poveste inspirată din cartea scrisă de Michel Faber în 2000, cu același nume. Filmul are o distribuție unii ar putea spune stelară, în Scarlett Johansson unde mulți vedeau această decizie drept una greșită întrucât până în acel an, Scar-Jo nu a avut ocazia încă să-și demonstreze întregul talent și potențial. Mulți fani ai cărți erau speriați chiar de faptul că prezența unei actrițe așa populare va lua de la atmosfera întunecată și tragică, însă filmul reușește să exceleze nu numai în domeniul actorilor dar și în domeniul scenariului și al cinematografiei.
Filmul a fost filmat pe durata a aproximativ 4 luni și a avut loc în Scoția. Majoritatea camerelor au fost construite pe set, cu o porțiune mare din “actori” fiind doar oameni de pe stradă, invitați într-o dubiță cu Scarlett Johansson pentru a filma scene între cei doi, cu diferite camera ascunse.
Directorul spune în mai multe interview-uri cum că această decizie a fost luată chiar pentru a prezența o poveste în ciuda subiectului abordat, cât mai realistă și mai străină pentru personajul principal întrucât, rareori, poți să înțelegi ceva clar fără subtitrări din cauza accentului scoțian mulți “actori” îl aveau.
Filmul a fost criticat în special pentru bugetul destul de mic și pentru faptul că se scaldă în ambiguitate, oferind doar mici răspunsuri pe parcursul poveștii, lăsând urmăritorul să decidă pentru ei însuși ce a însemnat totul.
Under The Skin prezintă povestea unui extraterestru deghizate în corpul unei femei(Laura), conducând o dubiță, ce își petrece zilele atrăgând bărbați și ducându-i în casă ei, pentru a le fură carnea și ai închide într-o camera mulți au speculat este reprezentarea iadului. O camera întunecată, fără zgomot, unde victimele sunt lăsate să putrezească singure pentru o eternitate.
Filmul o prezintă pe Scarlett Johansson, cum pe parcursul acestui ciclu, începe să găsească în oameni și în umanitatea lor, un lucru pe care ar vrea să-l înțeleagă și să se bucure de el, nu numai să fie o mascotă pentru planul altcuiva. Această înțelegere vagă și mister în mintea sa, se poate vedea și prin celelalte personaje cărora nu le sunt oferite niște nume ci doar mici descrieri, fiind percepute mai mult drept animale așteptând să fie vânate și omorâte.
Under the Skin poate fi despre multe lucruri, întrucât nu îi este frică să riște aprecierea unei audiențe mai mare, pentru a prezenta o poveste a cărui adevărată semnificație stă în puterea urmăritorului de a reflecta asupra ei. Poate fi văzut drept o alegorie asupra întrebării “Ce înseamnă să fii uman și ce ne face demni de umanitate?”, încercând să ofere un răspuns, sau este un simbol al imigrației, întrucât Laura este văzută de mulți critici drept un imigrant încercând să-și găsească locul în lume. Mulți au văzut felul în care filmul este organizat drept o alegorie a feminismului și a felului în care femeile sunt văzute mai mult drept un obiect de sex, un lucru, evidențiat în special prin felul în care Laura este îmbrăcată în haine ce aduc aminte a unei fetițe mici, și a victimelor, care devin atrași că de un magnet de trupul sau, fără să realizeze locul în care au venit sau felul în care Laura nu pare să exercite niciun fel de emoție.
Filmul oferă și anumite tematici sexuale, cum ar fi violul, dezvirginarea cât și plăcerea de a avea sex, camera asociată cu un abis semnificând golul interior și inabilitatea de a simți emoții ale personajului principal care cedează psihic și se îndepărtează de roată sistemului ce au construit-o să urmeze ordine, la fel că o piesă stricată, de care nu mai are nimeni nevoie.
Însă, nu se poate vorbi de acest film, fără să fie adusă vorba despre coloana sonoră, ce oferă nu doar acel sentiment terifiant de frică și imobilizare dar oferă prin muzică călătoria, renașterea și crearea unui individ asemenea Laurei.
“Most distracting of all, though, was not the threat of danger but the allure of beauty.” ― Michel Faber, Under the Skin
Surse imagini: