”Un bărbat pe nume Ove” de Fredrik Backman

Am citit această carte datorită unei recomandări de la bibliotecă, nicidecum pentru că m-a impresionat titlul sau mi-a plăcut coperta. Recunosc, la prima vedere, am considerat că "Un bărbat pe nume Ove", de Fredrik Backman, este o carte banală, chiar plictisitoare, aș putea spune, ca mai apoi sa descopăr că este cea mai "adorabilă" carte pe care am citit-o.

Autorul acestei cărți, Fredrik Backman, născut în 1981, este un cronicar, blogger și scriitor suedez. Cărțile lui, printre care se numără și "Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău", "Britt Marie a fost aici", "Beartown" au ajuns bestseller-uri în țara lui originară, Suedia, fiind traduse în peste 25 de limbi.

"Un bărbat pe nume Ove" spune povestea unui bătrânel morocănos, care se îndreaptă neputincios spre moarte, a cărui viață se schimbă radical când pe strada lui apare o familie neobișnuită. Ove are 59 de ani și conduce un Saab, față de care este atașat profund. Critică oamenii după ce mașini conduc și "filfizonii" cu cabluri în urechi. încearcă să își ia viata de nenumărate ori, considerând că nu mai are de ce să trăiască și este de fiecare dată întrerupt de probleme mărunte, cum ar fi plângerile și rugămințile vecinilor sau chiar o pisică. Însă, într-o dimineață de noiembrie, viata are să i se schimbe complet, când pe strada lui apar vecini noi: o familie... inedită. Familie formată din Parvaneh, o femeie gravidă, cu simțul umorului și o inimă mare, soțul ei, poreclit "tolomac" de către Ove și cele 2 fetițe ale lor. Deși la început este sceptic în privința noilor vecini, Ove învață, încetul cu încetul, să iubească, și mai ales, să trăiască. Se atașează de cele 2 micuțe, astfel apropiindu-se de întregul cartier, legând prietenii.

Cartea se deschide cu intriga poveștii, când morocanosul bătrânel sufletist caută un "iped" pentru fata mică a lui Parvaneh, care nu își permitea să cumpere un astfel de dispozitiv. De aici reiese faptul că, deși Ove părea un bătrân morocănos și ursuz, are totuși un suflet mare, dornic de iubire și afecțiune.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte a fost, de fapt, marea greșeală pe care am făcut-o în legătură cu aceasta. Recunosc, prima dată când am văzut cartea, mi s-a părut simplă, monotonă, despre un bătrânel ursuz căruia nu îi face plăcere să interacționeze. O poveste clasică, redată cu un cu scris relativ mare, deși greoi de citit. Însă, după câteva capitole, aflandu-i și adevărata poveste, am descoperit că este o carte de-a dreptul adorabilă, care merita citită: aparent, Ove a avut o soție, Sonja, pe care o iubea enorm de mult, mai mult decât se iubea pe sine. ("Pentru el totul era alb sau negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui."). O iubire necondiționată, care l-a făcut pe Ove cineva mai bun. Iar după ce ea a murit, a murit și o mare parte din sufletul lui. Astfel, Ove și-a pierdut speranța, cheful de viață. A ajuns să urască lumea și tot ce e în jurul ei, a ajuns nebun, pot spune unii, deoarece susține că "vorbeste cu Sonja" și vrea zilnic să se sinucidă, pentru a se reîntâlni cu aceasta.

Cred că așa se întâmplă cu noi toți...Cand pierdem ceva, sau mai ales, pe cineva, ne pierdem parcă și speranța, fiind lăsați cu un gol în suflet. Doar că unii oameni au noroc și "primesc" în schimb altceva (sau pe altcineva) ce are puterea să redea înapoi zâmbetul pe buze, și reușește să îi facă, din nou, fericiți. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Ove, care "i-a primit" pe noii vecini, într-un final, cu brațele deschise, alături de care a avut aventuri dintre cele mai interesante.

Dacă ar fi să descriu într-o frază "Un bărbat pe nume Ove" ar fi chiar "Nu judeca o carte după copertă" sau "Nu judeca un om după aparențe”. Deși părea o carte destul de plictisitoare, s-a dovedit a fi incredibil de profundă, puternică și în același timp, inocentă. Deși Ove părea un bătrânel ursuz, morocănos, care nu știe să iubească, s-a dovedit a fi un om cu suflet mare, care avea nevoie doar de cineva care să îi amintească că viața este frumoasă și poate continua, chiar și după o pierdere tulburătoare.

Așadar, recomand din toată inima "Un bărbat pe nume Ove", un roman captivant, frumos, care ne învață să iubim și să apreciem mai mult tot ce este în jurul nostru.’Ț”””””””””””””

Sursă imagine: https://www.elefant.ro/