Jurnal de călătorie-Antalya
- Marciuc Teodor
- Nov 15, 2021
- 2 min read
În vara anului 2010, întâmplarea a făcut ca eu și familia mea să călătorim în Turcia. Am descoperit o Turcie prosperă, cosmopolită, care voia să ridice mult industria turismului, detronată acum doar de cea a agriculturii. De data asta am ajuns în Antalya, un judeţ al Turciei, dar şi o staţiune turistică din sud-vestul țării, cu ieșire la Marea Mediterană.
De dimineață, ne-am grăbit la aeroport pentru a nu pierde zborul. Fusese prima oară când călătoream cu avionul, așa că eram foarte emoționat. Drumul a fost foarte plăcut, iar entuziasmul de a vedea stațiunea m-a cuprins de când am ajuns acolo. Încă pot simți briza răcoroasă pe care o aducea vântul dinspre mare atunci când a coborât din autocarul care ne-a adus la hotel. Din păcate, oboseala părinților s-a opus încercărilor mele de a merge la plajă, așa că ne-am culcat.
Până să ne fi trezit, se făcuse deja seară, fiind timpul să luăm masa. Recunosc că mâncarea turcească m-a surprins într-un mod plăcut. Baclavalele mi se topeau în gură, iar înghețata lor părea cu totul unică. Fiind la „ all-inclusive ”, am avut ocazia să gust din fiecare fel de mâncare și să gust toate băuturile exotice : milkshake-uri, cocktail-uri, ceaiuri, sucuri naturale, toate făcute direct în fața ta, pentru a-și lăsa o anumită amprentă asupra modului de preparare. Toate aceste bunătăți puteau fi savurate la masă, sau chiar la piscină, când venea vorba de răcoritoare.
Următoare zi am decis să o petrecem în interiorul complexului, la parcul acvatic pe care îl dețineau. Piscina ca mare avea niște trepte de marmură, iar între ele se aflau o varietate mare de bazine,conectate între ele. Unele dintre ele erau locul de aterizare al unor tobogane uriașe, foarte întortochiate. Revăzând pozele de atunci, nu mi se mai par așa periculoase, însă la momentul respectiv, mă cuprindea adrenalina la fiecare tobogan. Cu toate acestea, eram neobosit când venea vorba de acele distracții. Aș fi stat până după ora 18 dacă nu erau părinții care să mă ducă la masă forțat.
După masă, am vizitat teatrul exterior hotelului unde au fost diferite spectacole inspirate din filme de origine turcească, cât și unele originale conținând dansuri tradiționale cu o anume simbolistică pe care nu o înțeleg nici în ziua de azi.
Am petrecut timp și pe litoral așa cum era de așteptat când mergi într-o stațiune turistică dedicată întreținerii mării. Mediterana avea o limpezime nemaivăzută, așa cum nu văzusem niciodată, dovedind cât de implicați sunt turcii în a oferi servicii de calitate. Apa era caldă, iar valurile erau așa liniștite, oferind o atmosferă edenică. Nisipurile erau atât de fine, fiind o plăcere să le simți sub tălpi, însă era imposibil să construiești castele din ele, ceea e m-a cam nemulțumit. În apă se afla o poartă gonflabilă pentru a da posibilitatea turiștilor să joace o partidă de polo. Cu ocazia aceasta, mi-am făcut câțiva prieteni străini care aveau din întâmplare o minge pe care am putut-o folosi. Spre seară ne-am plimbat prin stațiune și am cumpărat suveniruri care să ne rămână amintire.
Am petrecut restul zilelor într-o formulă asemănătoare, fiind una din cele mai plăcute vacanțe ale mele.
Surse imagini:
Comments