top of page
  • Ioțovici Cosmin

Budapesta

Într-o zi din vara anului 2019, am ajuns după amiază târziu la Budapesta.

În prima zi doar ne-am plimbat pe străzile din împrejurimile hotelului şi seara pe malul stâng al Dunării. Minunatul oraş despărţit în două de apele Dunării: Buda, în partea vestica şi Pesta, în partea estică a Dunării, atestate documentar în sec al XIII lea. În sec al XVI lea au fost ocupate de turci, iar în sec al XVII lea au intrat în stăpânire habsurgică. Budapesta a devenit capitala Ungariei în Imperiul Austro-Ungar în 1872 .



A doua zi am admirat splendida panoramă ce se deschide în faţa ochilor de pe Gellert, „muntele”, cum e numit de localnici, deşi are 529 metri.



Am rămas impresionaţi de Dunăre şi de cele 6 poduri monumentale. Cel mai mult mi-a plăcut podul cu lanţuri, construit cu 130 de ani în urmă şi Podul Margareta. Podul Margareta face legătura între cele doua maluri ale Dunării şi partea sudică a Insulei Margareta. Podul a fost bombardat în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cu ocazia reconstructiei s-au folosit mai multe dintre elemetele originale, acestea fiind scoase din Dunăre. În prezent, acesta se afla într-o stare precară, fiind închis traficului de vehicule grele. O particularitate a podului este forma sa curioasă, acesta nefiind construit dintr-o fâsie dreaptă de la un mal la altul al Dunarii, ci descrie o formă unghiulară .



Clădirile, de acolo de sus se disting ca şi cum ar fi puse pe o tipsie: frumoasa clădire a Parlamentului în stil neolitic de pe malul stâng al Dunării, Opera şi Teatrul, Banca Naţională, Parcul de distracţii şi atâtea alte contrucţii moderne ce se avântă spre înălţimi mult deasupra celor mai vechi. Am pornit pe dealurile împânzite cu vile şi înconjurate cu verdeaţă şi ne-am oprit în faţa Castelului şi bisericii Mathias, construcţii în stil gotic, precum şi în faţa Citadelei şi Bastionului Pescarilor.















La Castelul Mathias am ajuns la ora schimbării gărzii.


Clădirea Parlamentului Ungariei este a doua cea mai mare clădire de acest fel din Europa și a treia din lume. Este o bijuterie arhitecturală, construită în stilul neo-gotic. Din oricare unghi, domină priveliștea, în orice moment al zilei, iar noaptea devine un centru de lumină, alături de multe altele din oraș.




În ultima zi, după o plimbare cu vaporul pe Dunăre am ajuns la Insula Margareta, locul de agrement al budapestanilor. Siluetele vaselor ce alunecau pe Dunăre în ambele sensuri cu tinerii ce se plimbau pe chei, se armonizau perfect cu insula din mijlocul oraşului. Insula Margareta este o oaza verde aflată în mijlocul Dunării şi se întinde între Podul Margareta si Podul Arpad şi este cel mai valoros parc al Budapestei. Initial, acolo au fost trei insule, dar aluviunile fluviului le-au unit devenind o singura insulă. Aici circulatia autovehiculelor este interzisă, dar este usor accesibila mergând pe jos sau cu maşini cu pedale. Numele insulei a fost dat după prinţesa Margareta, fiica regelui Bela al lV-lea. Fetiţa de nouă ani nu a apucat să se bucure de frumuseţea insulei sale, pentru ca regele a promis lui Dumnezeu că o va trimite la o mânăstire de măicuțe construită pe insulă, în schimbul ocrotirii cerești de cotropitorii mongoli. Ruinele mânăstirii se pot vedea şi azi pe insulă. Am vizitat aici un turn de apă aflat sub protectia UNESCO, superba fântână muzicală, parcul cu copaci bătrâni de sute de ani, grădini, o frumoasă cascadă aflată într-o gradină japoneză, strandul Palatinus cu cea mai mare piscină descoperită din oras, izvoare minerale, Monumentul Centenarului, ruinele bisericilor Franciscane si Dominicane, Biserica Sf. Mihail, un stadion, o mica gradină zoo, diferite restaurante și cafenele. De jur împrejur, pe margine, există pistă specială pentru atleţi.



Tot în capitala Ungariei se găseşte şi cel mai mare sistem de peşteri geotermale, Budapesta fiind construită pe un labirint alcătuit din circa 200 de încăperi subterane. În cea mai mare parte dintre ele accesul este permis doar vizitatorilor calificaţi, însă unele peşteri spectaculoase, precum Szemlo-hegy şi Molnar Janos, pot fi văzute. Sper sa revin într-o zi pentru a le vizita.

Ne-am luat, după cinci zile, rămas bun de la Dunăre, dar şi de la Budapesta. Am simţit că ne despărţeam de locuri care ne-au creat sentimente şi emoţii, ce ne vor rămâne gravate în memorie.




















Sursă imagini: Arhivă personală Ioțovici Cosmin

34 views

Recent Posts

See All
bottom of page