Pandemia – o experiență importantă a vieții
- Rotariu Dragoș
- Jun 4, 2021
- 3 min read
Updated: Apr 21, 2022
Viața în pandemia covid-19 sau corona virus, pentru unii colegi, a fost una foarte neplăcută: n-au putut să vorbească cu prietenii față în față , să se ducă la Palas sau la Iulius Mall sau să meargă la școală. Pentru alții, viața în pandemie a fost ca un paradis, stăteau acasă tot timpul, nu mai trebuiau să folosească transportul comun atât de mult și nu mai mergeau la școală.
Pentru mine, această schimbare drastică de trăire m-a făcut să realizez multe adevăruri nespuse despre personalitatea mea și despre ce doresc în viață. Desigur, pentru a înțelege de ce această presupusă tragedie a avut un efect bun asupra mea trebuie să dau contextul acestei schimbări .
La începutul clasei a 9-a, eram printre singurii liceeni care au venit din școli exterioare, iar mai mult de jumătate din clasă se cunoșteau unii pe alții . M-am simțit izolat, speriat și inferior lor, dar ei m-au primit cu brațele deschise , m-au poreclit după prenumele meu , Irinel, și încă mă enervează dar nu la fel de mult ca atuncea.
Chiar dacă m-au primit atât de ușor în comunitatea lor, tot am avut un sentiment de singurătate, încât n-am avut pe niciunul pe care să-l numesc ”prieten bun” în afară un coleg mai special , Dumitru , care stătea cu mine în aceeași bancă și l-am idolatrizat pentru un moment scurt pentru personalitatea lui specifică, dar totuși nu știu dacă și el mă consideră un prieten bun.
Pe parcusul primului semestru , am avut o relație decentă cu ceilalți colegi și viața era frumoasă pentru că am ignorat această singurătate încât n-o consideram importantă și pentru ca aveai nevoie de singurătate uneori.
Am continuat acest stil de viață până când am început să mă împrietenesc cu alți colegi cărora le plăceau informatica, unul dintre ei fiind Radu Langa. Am început să fim prieteni din cauza că ne plăcea amândurora informatica și jocurile video de la Nintendo . El este foarte calm , întelegător și pasionat de informatică , e printre singurele persoane din toată clasa cu care pot vorbi liber despre lucruri din viața mea, despre pasiunile mele și despre lucruri mai urâte sau tragice .
Încetul cu încetul am început să mă intregrez cu adevărat în clasă și am format și alte prietenii . Totul mergea bine până în luna martie , când am început școala online , parcă toate aceste încercări de intregrare au fost risipite .
M-am simțit singur din nou,dar n-am mai putut ignora , nu am mai putut să vorbesc de plăcere cu ceilalți colegi atât de ușor încât eram timid și am trimis mesaje doar când aveam nevoie de o temă sau alte lucruri legate de școală . Singura persoana cu care am mai vorbit din când în când era Radu, dar și cu el n-am mai putut vorbi atât de mult, iar vara a trecut rapid, dar fără nicio întâlnire cu alți colegi ( cu excepția festivității de premiere pe care doamna dirigintă a făcut).
În septembrie am revenit la școală , într-o grupă mai restrânsă iar eu am încercat să fiu mai activ în clasă și în chatul grupului , ca să par mai sociabil și să mă integrez din nou, dar în noiembrie am revenit online .
În aceea perioadă am devenit prieten cu un alt coleg , Prisacariu Ștefan , pentru că amândoi ne-a plăcut foarte mult Genshin Impact , un joc video , și cu timpul am realizat că avem foarte multe jocuri favorite în comun , Persona 3/4/5 , Fire Emblem etc si am început sa vorbesc cu el foarte des.
Până acum , cele mai des folosite cuvinte au fost a vorbi și prieteni , temele dominante a acestui eseu este prietenia și socializarea care sunt cheile realizării mele . În perioada pandemiei mi-a fost luat toate prieteniile mele și n-am mai aparținut niciunul grup social cu excepția grupului școlii . La lipsa acestor elemente am realizat cât de prețioase sunt , vreau să am prieteni buni , vreau să am o viață socială sănătoasă , vreau foarte mult să vorbesc liber cu cineva , deși sunt un introvertit n-am cum să nu duc dorul socializării și prieteniilor .
Încă mai sunt dificultăți, dar o să încerc să-mi mențin prieteniile încât să rămână puternice și după ce am terminat liceul și poate să fac prieteni noi pe parcus .
Pandemia n-a fost o tragedie pentru mine, nici o vacanță mai lungă, aceasta a fost o experiență importantă și o lecție pe care n-o voi uita niciodată, o lecție despre importanța prietenie, a vieții sociale și a sentimentelor propii.
Surse imagini:
Comments