Atunci când am împrumutat această carte de la bibliotecă, mărturisesc că nu eram în căutare de o lectură serioasă, o carte “greoaie” care mă va face să oftez prin complexitatea narațiunii și a mesajului propus de autor. După acest criteriu m-am ghidat în momentul când am luat în mâna volumul “Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote. Ca orice cititor, am judecat prima oară coperta: o fotografie cu actrița Audrey Hepburn îmbrăcată într-o rochie neagră de seară. “Interesant”- am gândit.
Cartea este povestea naratorului, un scriitor, care își amintește cum se muta într-un bloc nou și o cunoștea pe noua lui vecină, numită Holly Golightly, în New York-ul anilor 1940. Ea duce o viață lipsită de griji, creând o imagine idilică a lumii, unde toți suntem liberi de orice angajament (fie el și emoțional). Aceasta se consideră la fel de liberă ca simpaticul motan din apartamentul ei, căruia refuză să-i dea un nume, pentru a nu-și încălca principiile. “Sărmana pisică, zise ea, scărpinându-l pe cap, sărmanu nătărău fără nume. E cam incomod că n-are nume. Dar n-am niciun drept să i-l dau, va trebui să aștepte până când va aparține cuiva. Ne-am întâlnit într-o zi lângă râu, dar nu aparținem unul altuia, e o ființă independentă, ca și mine. Nu vreau să posed nimic până când n-o să simt că mi-am găsit locul. Nu sunt prea sigură unde se află acel loc, dar știu cum trebuie să arate. Zâmbi și lăsă jos pisica.”
Prin carisma și frumusețea ei, Holly reușește să se integreze în elita New York-ului, fermecându-l pe narator prin modul excentric și boem în care se comportă și gândește. Scriitorul se îndrăgostește până peste cap de ea, fără ca aceasta să-i împărtășească sentimentele, agățându-se de viața ei modernă și de iluzia libertății.
Am fost impresionată de complexitatea personajelor principale: Holly și naratorul, doi oameni diametrali opuși din punct de vedre al valorilor morale și al principiilor. Naratorul caută inspirație și dragostea, iubind ideea amorului mai mult ca pe Holly. El, deși, nu este de acord cu ea în majoritate privințelor (și au nenumărate certuri pe parcursul volumului) susține că o iubește fără ezitări, văzând-o ca pe o muză, un obiect ce trebuie venerat, nu ca pe un egal din punct de vedere intelectual. Holly, nu îi răspunde avansurilor pe parcursul nuvelei, dându-i chiar porecla “Fred”- numele fratelui ei.
Holly Golightly este personajul și motivul pentru care “Mic dejun la Tiffany” este un roman care m-a marcat și m-a făcut să gândesc asupra conceptului de libertate. Din momentul citirii primelor pagini instanța paradoxală reprezentată de tânără m-a captivat prin antiteza reprezentată de ea. Autorul îi începe portretul prin a menționa în mod primordial că era o fire magnetică, deși simplă, și fermecătoare. Pe parcursul caracterizării, naratorul ajunge la concluzia că Holly a fost și va fi mereu o enigmă pentru el, un vis a cărui existență nu a fost niciodată certă. De ce m-au captivat ideile aduse în discuție de ea? Deoarece m-au făcut să gândesc și să reflectez asupra proprie-mi vieți. Oare ce înseamnă această libertate la care râvnim toți? Este afecțiunea pe care le-o purtăm persoanelor din jurul nostru un obstacol în obținerea independenței absolute? Putem fi vreodată liberi? Goana după libertate este oare cea care ne îngrădește? Putem fi fericiți cu adevărat fără să fim liberi? Cred că întrebarea la care Holly încerca să găsească răspuns era: “Oare de ce cântă papagalul din cușcă?”.
Prin narațiunea liniară, prin simplitatea intrigii și sinceritatea personajelor am simțit o anumită claritate. Mărturisesc că nu sunt amatoare a operelor de dragoste deoarece finalul mi se pare previzibil, însă cred că am de gând să clasific volumul “Mic dejun la Tiffany” ca un microroman ce tratează subiectul dragostei, însă nu dragostea fericită, împlinită, ci alt tip de dragoste, cea elaborată în poezie: dragostea neîmpărtășită dintre un artist și subiectul artei sale. Interpretez tema acestei cărți ca fiind constituită din tandra curiozitate cu care un artist descoperă inspirație oriunde: în cunoștințe date uitării, într-un oraș sentimental sau în principii considerate greșite din punct de vedere moral.
Vă recomand cu căldură acest roman!