„Lebăda neagră” este un thriller psihologic, din anul 2010, ce o urmărește pe Nina (Natalie Portman), o balerină tânără și determinată să aibă succes în lumea dansului. Aceasta primește rolul reginei lebădă în noua producție a companiei de balet, rol ce o va pune în postura de a înfrunta aspectele întunecate ale vieții ei și de a purta o luptă interioară între ancorarea în realitate și căderea în nebunie.
Încă din primele cadre, Nina apare într-o rochie albă, sugerând puritatea și inocența ei, însă este înconjurată de întuneric, reprezentând frica și pericolul ce i se infiltreză în viață. Conflictul interior apare atunci când primește rolul reginei lebădă, care presupune atât punerea în scenă a lebedei albe cât și a celei negre. Nina prezintă variate simptome de boală obsesiv-compulsivă, dată fiind obsesia ei față de perfecțiune și de executarea perfectă a fiecărei mișcări. Ea interpretează perfect rolul lebedei albe: inocentă, reținută și calculată. Pentru rolul lebedei negre însă, ea trebuie să se elibereze de tensiune și să danseze senzual și fără constrângeri. Mama ei încurajează această imagine pură și inocentă și o tratează ca pe un copil, simbolistice fiind și culorile pe care le poartă sau în care este colorată camera ei. Nina prezintă, de asemenea, și semne de anorexie, în film apărând scene în care îi vine să vomite, lucru care poate fi influențat și de anxietate și de stresul extern.
Dorința ei de a atinge perfecțiunea se reflectă și în mania de a-și păstra condiția fizică subțire și tonifiată, având o reacție dramatică și nervoasă când mama ei îi oferă o felie de tort în plus după ce primește rolul în spectacol. Thomas (Vincent Cassel), instructorul ei, o instruiește să se elibereze de tensiune pentru a putea portretiza lebăda neagră, dar ea pare să nu reușească. Acest fapt o conduce către o criză de identitate și developează comportamente violente, în special față de mama ei, de a cărei influență încearcă să se elibereze.
Pentru Nina, prezența mamei o oprește din a pune în scenă o lebădă neagră perfectă.
Nina intră într-un conflict mai adânc cu ea însăși când apare o nouă dansatoare, Lily (Mila Kunis), mult mai dezinvoltă și spontană, ce poartă haine negre și are un tatuaj pe spate, semne de rebeliune în lumea strictă a baletului. Ea reprezintă portretizarea perfectă a lebedei negre și totodată rivala Ninei, lucru ce o îndeamnă pe aceasta să își răsfrângă furia asupra ei. Pentru a putea interpreta lebăda neagră, Nina trebuie să renunțe la restrângeri. Începe să aibă episoade psihotice și halucinații cu Lily, semne cum că ar developa o schizofrenie paranoică. Ea are halucinații cu Lily și se simte sabotată de aceasta, însă Thomas îi spune că singurul lucru care îi stă în cale este ea însăși. Criza ei de identitate se poate reflecta și în viziunile în care se transpune în corpul lui Lily, în acest moment devenindu-i imposibil să distingă realitatea de halucinații. Ea ajunge și la comportamente de auto-mutilare, cauzate de anxietatea severă și de stres. Își produce zgârieturi adînci pe spate, mai ales după momentele stresante prin care trece, cum ar fi după o demonstrație de dans. A dezvoltat acest comportament în scopul de a-și reduce anxietatea.
Nina este într-un conflict cu ea însăși, nemaiștiind cine este și ce rol ar trebui să joace. Își dorește să fie lebăda neagră, însă nu are control asupra personajului. Într-un final, ea este capabilă să devină lebăda neagră, însă ajunge să se distrugă pe ea însăși. În acest moment al filmului, ea apare îmbrăcată în haine mai închise la culoare și cu ruj roșu, inspirate din apariția lui Lily și care reflectă schimbarea ei de personalitate. Identitatea Ninei era intactă atunci când trebuia să fie doar lebăda albă, dar lebăda neagră a condus-o la o criză de identitate și la a nu mai ști cine este.
Căutarea lebedei negre i-a corupt identitatea, asupra căreia a pierdut controlul. Înainte de spectacolul final, ea o atacă pe Lily și o înjunghie. După ce își termină performanța perfectă, se dezvăluie faptul că Lily nu era decât o halucinație și ea s-a înjunghiat singură. Cu ultima suflare, i-a spus lui Thomas că a fost perfect, a atins interpretarea perfectă atât a lebedei albe cât și a celei negre, cu prețul sănătății, identității și vieții ei. Aici înțelegem că antagonistul filmului nu era decât alter-ego-ul Ninei.
„Lebăda neagră„ sugerează ideea că percepția urmăririi realității și a identității este o acțiune zadarnică și fatală.
Sursă imagine: