Jurnal de călătorie-Sibiu
- Muscalu Mara
- Nov 15, 2021
- 3 min read
În cazul în care călătorul hoinar decide să viziteze unul dintre orașele importante ale Depresiunii Colinare a Transilvaniei, situat la poalele munților Făgăraș, la aproximativ 75 de kilometri distanță de lacul glaciar Bâlea, atunci se găsește tocmai în inima orașului Sibiu sau Hermannnstadt, așa cum este denumit în limba germană. Intrarea și ieșirea printr-o anumită parte a municipiului sunt dominate de priveliștea impunătoare și impresionantă a Carpaților Meridionali, pe crestele cărora se întrezăresc pantele înzăpezite în orice perioadă a anului. Aflat astfel într-o zonă rezervată cu precădere dezvoltării sale economice și culturale-Depresiunea Sibiului-orașul beneficiază de un renume internațional și de avantajul unui relief demn de invidiat.
În altă ordine de idei, încă de la pătrunderea sa pe teritoriul municipiului, călătorul poate fi dezamăgit de aspectul monoton și chiar oarecum deprimant al ansamblurilor de locuințe ce compun în mare parte latura nouă a Sibiului, influențat fiind de raportul dintre realitate și așteptările create de renumele său. Identificându-mă în persoana acestui călător și așteptându-mă să găsesc un oraș cu o prestanță aparte, am pătruns în această zonă dezamăgită de impresia unei localități insipide, bazată numai pe înșiruirea de blocuri și magazine alimentare, așa cum o înfățișează intrarea dinspre Cisnădie. Însă, treptat, am descoperit că partea nouă a Sibiului nu coincide neapărat cu cea veche, ce însumează de fapt elementele care au scos în evidență orașul de-a lungul timpului.
Astfel, vizita în Piața Mare și cea Mică au constituit o detașare temporară de monotonia orașului propriu-zis, situarea în inima localității fiind reliefată de întregul ansamblu cultural și istoric ce domină bine-cunoscuta zonă. Atât restaurantele cu mâncare delicioasă și aura deosebită pe care această zonă conservată istoric o deține, cât și atracțiile turistice care atrag vizitatorii, cum ar fi Turnul cu Ceas, au făcut din cele două piețe un loc în care mă simt ca acasă. De asemenea, am descoperit un element unic și fermecător pe care Sibiul îl posedă, și anume, Muzeul Astra (Muzeul Satului), care recreează o imagine originară a satului românesc de pe toată suprafața țării prin reunirea câte unei caracteristici reprezentative (în general locuințe) din fiecare regiune a României, împreună cu mecanismele folosite pentru a întreține viața, cum ar fi morile de apă sau de vânt. Muzeul se întinde pe o suprafață extinsă și beneficiază de numeroși vizitatori, dată fiind și atracția acestora pentru grădina zoologică extrem de plăcută, cu care Astra se află în legătură directă. Animale cum ar fi tigrul sau lupul alb, împreună cu ansamblul forestier, mi-au îmbunătățit semnificativ impresiile despre orașul în care mă aflam.
Un alt element care m-a fascinat și m-a determinat să mă simt mai apropiată de Sibiu decât eram inițial a fost contactul cu un centru de echitație extrem de întins și bine dezvoltat, cu adevărat dedicat celor 32 de cai pe care îi deținea, deosebit de bine îngrijiți și gata mereu să devină motivul bucuriei unui copil. În plimbarea de care am avut parte prin pădurea care înconjura centrul, am realizat într-adevăr că unicitatea și frumusețea municipiului Sibiu nu ies la iveală decât dacă omul dorește să descopere aceste aspecte și că am avut norocul de a intra în contact exact cu detaliile care au făcut Sibiul să devină un important punct de reper în cultura românească.
În cadrul scurtei mele vizite timpul nu mi-a permis să mai ating și alte obiective în afară de mersul la Păltiniș, unde mulțimea numeroasă de turiști se bucura de vremea prielnică activităților iernatice, însă, la plecarea din Sibiu, mi-am promis că acest călător va reveni să redescopere farmecul ascuns al acestui oraș.
Surse imagini:
Comments