Am decis să scriu acest articol despre „ Jocul dragostei și al întâmplării” deoarece este una dintre puținele piese de teatru văzute în scurta mea cariera de spectator care m-au făcut să râd cu lacrimi dar mi-a și dat o oportunitate să meditez la destin, la hazard și la lipsa de control al omului asupra...vieții.
Surprinzător, din punctul meu de vedere, este subiectul piesei, pentru că el aduce în scenă doi tineri care nu se cunosc şi a căror căsătorie a fost pusă la cale de părinţii lor. Cei doi tineri, se vor deghiza, ea împrumutând hainele subretei sale, el pe cele ale valetului. Silvia şi Dorante vor deveni, în această încercare, Lisette şi Bourguignon. Surpriza va fi dublă, pentru că nici unul nu ştie de hotărârea celuilalt. Întâmplător, sentimentul de dragoste dintre cei doi este puternic. În final, cei doi renunţă la travesti, recunosc că se iubesc şi se căsătoresc. Universul lui Marivaux este acela al jocului, cuvânt care trebuie înţeles în dublu sens: jocul teatral care se foloseşte de aparenţe, pentru a dezvălui adevărul, dar şi jocul limbajului, de multe ori suveran. În prim-plan sunt, până la urmă, cuvintele, care servesc artei seducţiei, care ascund, care mint sau rănesc, care mângâie, ce sunt arme ale prefăcătoriei şi ale secretelor.
Silvia și Dorante, deși trăiesc în epoca iubirii cavalerești tânjesc după romantism, pasiune care rupe tiparul rațiunii, însă nici unul dintre ei nu crede că universul le va oferi acest privilegiu așa că își iau destinul în mâinile lor dar uită să ia în calcul simpla întâmplare și naiva coincidență. Am auzit de multe ori că iubirea vine când te aștepți cel mai puțin și recunosc că eu (și cu SIGURANȚĂ orice fată) mă regăsesc în visătoarea Silvia, ce crede că niciunul dintre pretendenții din fața ei nu sunt destul de…ceva. Atunci când tatăl o surprinde cu vizita unui nobil ce dorește mână ei aceasta dorește să-l testeze. Așadar, face exact ce orice fată a făcut cel puțin o dată: se duce și compune un plan elaborat de a-l “tortura” pe Dorante împreună cu cea mai bună prietenă a ei. Sună familiar, nu? O altă dovadă a constanței comportamentului omului în timp. Lisette nu mi se pare un personaj greu de analizat și de decodificat, fiind clasica menajeră, cu o inteligență limitată ce își ascultă stăpână până când întâlnește oportunitatea ascensiunii sociale. În drumul ei sigur spre noblețe intervine umorul destinului. Dorante este întruchiparea tipologiei clasice a visătorului, un Romeo naiv ce dorește să-și cucerească iubita prin poezie și nimicuri dulci. El tratează schimbul de haine ca pe un joc, o aventură, în timp ce Silvia vede totul într-un mod mai serios, ca o probă inițică pentru viitorul ei soț. Bourguignon, valetul este personajul ce tratează totul ca pe o glumă având o vulgaritate neobișnuită pentru un personaj dintr-o dramă medievală.
O domnișoară cu nasul pe sus, o subretă cu ambiția de a deveni soția unui nobil, un valet vulgar și un făt-fumos plus un tată și un frate a căror unică dorință este vizionarea spectacolului din fața lor…pune-i pe toți pe scenă și vom avea o comedie inteligentă ce transformă hlizitul în gânduri și întrebări.
Cu intenții bune, vă sfătuiesc să vedeți acest spectacol la Teatrul Național Iași!
Sursă imagine: