Pandemia de Covid-19 nu a afectat doar personalul medical, ci s-a răsfrânt la nivelul întregii populații care trăiește, urmărită de frică la fiecare pas. Astfel, până și populația tânără, cu un sistem imunitar puternic resimte profund aceste trăiri, putând deveni purtători, afectându-i pe cei din familie.
În primul rând, categoria socială ce a simțit cel mai puternic aceste schimbări este reprezentată, în opinia mea, de preșcolari și elevii școlilor primare care nu au reușit să exploateze la capacitate maximă anii formativi din viața lor. Cred că este foarte greu să ajungi un elev cu performanțe deosebite în momentul în care nu doar capacitatea de socializare ți-a fost limitată ci și șansa de a te dezvolta intelectual asemenea generațiilor anterioare, având parte de ajutorul doamnei învățătoare când scrii literele sau rezolvi probleme simple de matematică, de expozițiile cu desene. De asemenea, și profesorilor li s-a luat capacitatea de a interacționa cu elevii, cea actuală fiind extrem de superficială, fiind imposibil să îi supraveghezi cu aceeași eficiență și să îi menții atenți în momentul în care sunt înconjurați de dispozitive electronice. Astfel, rolul de pedagog cade în mâna părinților care nu sunt întotdeauna potriviți pentru o sarcină de acest fel, lipsindu-le adeseori simțul subiectivității în momentul în care le dau sfaturi copiilor, căpătând o atitudine mai puțin responsabilă față de problemele pe care le întâmpină din punct de vedere educațional. Se observă că dacă această problemă nu va fi rezolvată curând, acești copii vor deveni niște victime ale adicției pentru internet, indulgenței parinților sau ale unui stil de viață nesănătos, din cauza lipsei de mișcare și socializare, impactul pe care îl are lipsa contactului fizic cu alți oameni fiind dăunător pe termen lung.
În al doilea rand, consider că această pandemie a devenit și o modalitate prin care oamenii, ce nu se cunosc, lucrează împreună pentru a opri răspândirea acestui virus. Astfel, fiecare persoană care poartă o mască sau se izolează colaborează pentru a nu transmite virusul, sau pentru a-l contacta ca apoi să îl răspândească la rândul ei. Lanțul format între toți acești oameni le-a adus probabil beneficii și celor care lucrează în domeniul sanitar, incidența acestui virus scăzând în momentul în care regulile au fost respectate. Această solidaritate s-a manifestat și între copii, dar și între cadre medicale sau soldați ai armatei, făcând persoane atât de respectate să realizeze că oricine poate să fie afectat de Covid-19, indiferent de origini sau de clasa socială. Implicarea activă a populației în protejarea oamenilor în vârstă, de exemplu, reprezintă un act ce ar putea vindeca cât mai repede întreaga lume de acest virus. Medicii ar putea avea mai puțin de lucru, iar restul populației și-ar putea continua activitățile întrerupte din cauza restricțiilor, lucrurile redevenind normale.
În concluzie, această pandemie, deși ne-a unit ca și oameni, a creat între noi o distanță fizică, care va avea consecințe puternice în dezoltarea oamenilor în formare.