Impresii din pandemie
- Petrea Karina
- Oct 12, 2021
- 3 min read
Experiența care ne-a arătat că într-adevăr, imediat ce e vorba de o amenințare la adresa sănătății, oamenii par dispuși să accepte limitări ale libertății pe care altfel nu și-ar fi imaginat că le pot tolera, fapt neîncercat nici măcar în timpul celor două războaie mondiale sau sub dictaturile totalitare.
Încă și mai tristă decât limitarea libertăților implicită în dispozițiile guvernamentale este, în opinia mea, degenerarea raporturilor dintre oameni, pe care acestea o pot produce. Celălalt om, oricine ar fi el, chiar și o persoană dragă, nu mai poate fi nici măcar apropiat, nici atins, ci dimpotrivă trebuie să păstrăm distanță între noi, care după unii experți ar trebui să fie de 4,5 metri.
Frica e un sfetnic rău, dar ea scoate la iveală multe lucruri pe care ne prefacem că nu le observăm.
Celălalt aspect , nu mai puțin neliniștitor decât primul, pe care epidemia îl face să apară în mod manifest e faptul că starea de excepție, cu care guvernele ne-au obișnuit deja demult, a devenit cu adevărat condiția normală. Au existat în trecut epidemii mai grave, dar nimeni nu s-a mai gândit să declare din această cauză o stare de urgență precum cea actuală, care ne împiedică până și să ne deplasăm.
Oamenii s-au obișnuit într-atât să trăiască în condiții de criză veșnică și de urgență permanentă încât nu mai par să realizeze că viața lor a fost redusă la o condiție pur biologică și a pierdut orice dimensiune nu doar socială, politică, ci chiar umană, afectivă. O societate care trăiește într-o continuă stare de excepție nu poate fi o societate liberă. Noi trăim de fapt într-o societate care a sacrificat libertatea așa-ziselor „rațiuni de securitate” și s-a condamnat astfel să trăiască într-o stare permanentă de frică și nesiguranță.
Omenirea e pe cale să intre într-o nouă fază din istoria ei, în care adevărul este redus la un moment din mișcarea falsului. Adevărat este acel discurs fals care trebuie considerat drept adevărat chiar și atunci când non-adevărul său este dovedit. Dar în acest fel, limbajul însuși ca loc de manifestare a adevărului le este confiscat ființelor umane. Ele pot de acum doar să contemple în tăcere mișcarea-adevărată pentru că este reală- a minciunii. De aceea, pentru a opri această mișcare e necesar ca fiecare dintre noi să aibă curajul de a căuta fără compromisuri binele cel mai prețios: cuvântul adevărat.
După experiența aceasta va trebui să reînvățăm multe lucruri pe care le-am uitat. Primordial, pământul trebuie să-l privim într-un alt fel, precum și orașele în care locuim. Ne vom întreba dacă are sens, așa cum cu siguranță ni se va sugera , să reluăm obiceiul de a cumpăra mărfuri inutile pe care publicitatea va continua să ni le impună. Oare cum nu ar fi cumva mai util să fim capabili să ne asigurăm prin noi înșine măcar unele necesități de bază, în loc să depindem de supermarket.
Va trebui să ne întrebăm dacă este corect să urcăm din nou în avioane care să ne conducă în vacanțe prin locuri îndepărtate, și dacă nu cumva e mai urgent să deprindem din nou să locuim în locurile în care trăim și să le acordăm o mai mare atenție. Pentru că noi am pierdut capacitatea de locuire. Am acceptat ca orașele și cartierele noastre să fie transformate în parcuri de distracții pentru turiști. Iar acum când pandemia a făcut să dispară turiștii, iar orașele care renunțaseră la orice altă formă de viață au ajuns niște locuri spectrale, trebuie să înțelegem că a fost o alegere greșită.
Sursă imagine:
Comments