Expediție pe munte

Era vara anului trecut, iar afară era o vreme foarte călduroasă. Eu mă aflam în oraș cu câțiva prieteni de-ai mei când ne-a venit ideea să mergem la munte. Astfel două săptămâni mai târziu, la ora șase dimineață eram în gară așteptând trenul spre locația unde aveam să ne petrecem săptămâna aceea.

În cele două săptămâni pe care le-am avut la dispoziție înainte de excursie ne-am pregătit traseele pe care urma să le facem, am sunat la salvamont pentru a verifica disponibilitatea acestor trasee și starea lor și de asemenea ne-am organizat și restul programului pentru a fi siguri că nu vom pierde timpul.

În prima zi, în ziua în care am și ajuns, ne-am cazat într-o zona superbă, între munți, la baza câtorva trasee montane. Toată lumea era foarte prietenoasă și primitoare în zona respectivă, iar acest aspect l-a putut observa în prima zi când am pornit să ne plimbăm și am ajuns de la periferie de unde eram cazați pana în centrul orașului unde am făcut ceva cumpărături pentru zilele ce urmau.

Cea de-a doua zi a început la puțin timp după răsărit pentru noi întrucât știam că va urma să fie o zi lungă, având în față un traseu necunoscut pentru toți. Totul ar fi fost poate și mai ușor dacă reușeam să nimerim intrarea în traseu întrucât la urcare am urcat pe un traseu nemarcat, dar noi nu știam asta. Partea bună este că după câteva ore cu ceva ajutor de la hartă și niște localnici am reușit să ajungem pe varful muntelui, iar urcarea a meritat pe deplin când am ajuns, priveliștea fiind una de vis. După ce am ajuns în vârf și la o cabană, ne-am decis să ne întoarcem pentru a nu ne prinde noaptea pe munte. La coborâre am găsit traseul inițial și l-am folosit, deși a fost mai provocator decât ne așteptam, găsind chiar și câteva urme relativ proaspete de urs pe o pantă destul de grea și tehnică pentru noi și cu multe obstacole mici ce ne-au îngreunat drumul.

În a treia zi am ales să ne odihnim puțin așa că am mers într-un oraș apropiat și doar ne-am plimbat puțin pe acolo, am mâncat puțin și am încercat să mergem prin cât mai multe zone cunoscute ale orașului, inclusiv un parc unde am petrecut mai mult timp și am mai vorbit unii cu alții.

Următoarea zi urma să facem un traseu ceva mai circulat și mai popular, coborârea fiind chiar pe un drum național, deci adevărata provocare a fost doar urcarea. Nu a fost tocmai ușoară prima parte a traseului dar a fost cu certitudine cea mai spectaculoasă din acea săptămână. Priveliștea din vârf a fost cum ne-am așteptat, ne-a lăsat fără cuvinte, având o porțiune de traseu pe coama muntelui, am trecut și pe lângă două stâne și alte porțiuni ce erau superbe. Am trecut și pe lângă un hotel care era plin de oameni ce veniseră din toate zonele cu mașina pentru a vedea acele locuri și după noi am continuat traseul pe șoseaua principală, pe serpentine, până jos.

În ultima zi ne-am făcut bagajele și am venit spre casă, dar am rămas toți cu ceva amintiri de neuitat pentru o primă excursie cu prietenii în care ne-am depășit toți limitele pentru a ne atinge scopul comun!

Sursă imagini: Arhivă personală Cozma Teodor