’’ Primul prieten. Prima beție. Prima farsă. Prima iubire. Ultimele cuvinte. ,,
Această carte este considerată una din cele mai serioase creații ale lui John Green, ceea ce este un lucru foarte important, având în vedere că majoritatea cărților lui sunt într-o oare care măsură serioase. Este de asemenea, o carte dureroasă de citit, mai ales după a doua jumătate a cărții, care face această recenzie să fie și mai dificilă de scris.
Cartea tratează sensul vieții cu vinovăție și durere, cu ultimele cuvinte și primele iubiri, toate din punctul de vedere a lui Miles Halter, în vârstă de 16 ani, un băiat slab și tocilar, a cărui pasiune este că citească biografii în căutarea ultimelor cuvinte ale oamenilor celebri. Datorită lui Francois Rabelais, ale cărui cuvinte au fost: ,, Plec în căutarea Marelui Necunoscut’’, Miles decide să se mute pentru a studia la internatul Culver Creek, unde speră să aibă parte de un nou început. Acolo se împrietenește cu colegul său de camera, Chip, alias ,,Colonelul’’ ( care îl poreclește imediat pe Miles, ,,Colăcel’’, ironic spus, pentru că era foarte slab ) Takumi și Alaska, o fată frumoasă, misterioasă, nebună de fel, extrem de inteligentă, și plină de spirit, de care Miles se îndrăgostește aproape imediat.
Cartea este împărțită în două părți, ,,Înainte’’ și respectiv ,,După’’. Prima jumătate este alcătuită dintr-o rutină, din întâmplări banale: copiii care merg la cursuri, fac diferite farse, beau, fumează, și vorbesc între ei despre lucruri cum ar fi ultimele cuvinte ale lui Simon Bolivar, pe care Alaska le reține înca dinainte să îl cunoască pe Miles:
,, Cum voi putea ieși din acest labirint al suferinței?’’, care încep să aibă sens abia în a doua jumătate a cărții. Acest ,,labirint’’ devine discuția centrală în partea de ,,după’’, unde abia atunci cartea devine o călătorie dureroasă, serioasă și autentică spre sfârșit.
La început, Alaska nu este sigură dacă labirintul simbolizează viața sau moartea, însă pe parcurs devine hotărâtă că ceea ce a spus Bolivar reprezintă cea mai importantă întrebare a vieții ei. Indiferent dacă intenționează să moară sau nu, știe că viața ei, fiind urmărită de labirint, va fi mereu una nefericită și că singura modalitate de a supraviețui va fi să o parcurgă ,,drept și rapid’’. Miles, însă, are o înțelegere mai creștină a labirintului, chiar dacă nu este foarte religios. În creștinism, cu care Green este foarte familiarizat, labirintele simbolizează o călătorie spre mântuire, nu este un drum ușor sau plin de întorsături, dar dacă cineva îi urmează calea va ajunge într-un final la pragul lui Dumnezeu. Miles îmbrățișează natura labirintică a vieții și, odată ce decide să meargă înainte, fără să privească înapoi este entuziasmat de locul pe care l-ar putea duce drumul său.
În concluzie, datorită personajelor și întâmplărilor amuzante, pline de umor, de tristeșe sau chiar durere, Green a reușit să scrie un roman care îi va ajuta pe tinerii cititori să își evalueze locul în lume și modul în care se comportă între ei.
Sursă imagine: https://ro.pinterest.com/pin/415879346814220131/