„Alchimistul” De Paulo Coelho

Romanul Alchimistul, carte scrisă de Paulo Coelho în anul 1988, este o capodoperă a literaturii universale. Povestea gravitează în jurul călătoriei unui ciobănaș andaluzian numit Santiago. Crezând că un vis repetitiv pe care îl avea denumește o profeție, Santiago stă de vorbă cu o ghicitoare despre semnificația acestui vis. Femeia îi profețește că el va găsi o comoară în preajma piramidelor din Egipt, și astfel începe aventura. Dorința de călătorie l-a determinat pe Santiago, un adolescent, să abandoneze seminarul unde se pregătea să devină preot. Băiatul a renunțat la seminar, dar pasiunea pentru citit i-a rămas. Lectura i-a sporit dorința de călătorie. Santiago a cumpărat o turmă de oi și a ajuns cioban. Cu turma de oi a bătut Câmpiile Andaluziei, călătorind în fiecare zi în alt loc. Într-o zi a ajuns cu turma sa la o mănăstire în ruină, unde a înnoptat.

Două nopți la rând a avut același vis: se făcea că a ajuns cu turma sa la piramidele din Egipt și o voce de copil i-a spus să caute acolo pentru că va găsi o comoară. O țigancă i-a interpretat visul și i-a spus că așa-zisa comoară se afla la piramide, cerându-i a zecea parte din tezaur dacă îl va găsi. Un bătrân ce pretindea că e rege i-a interpretat și el visul. I-a spus că la adolescență vine vremea când omul trebuie să se lase condus de dorința inimii. I-a tradus visul spunându-i să călătorească la piramide și să-și îndeplinească Legenda Personală. I-a dăruit două pietre, Urim și Turim, cu care să se sfătuiască la nevoie. Santiago a vândut oile, a lăsat în urmă o fată pe care o iubea și a trecut marea, ajungând în Africa, la Tanger. Aici a aflat că până la piramide trebuie să străbată deșertul mii de kilometri. Un hoț l-a înșelat și i-a luat banii de oi. A lucrat la un negustor de cristaluri, vrând să câștige bani pentru a ajunge acasă. Când a strâns niște bani și-a continuat drumul spre piramide pentru a-și îndeplini Legenda.

A cumpărat o cămilă și într-o caravană a luat drumul deșertului. În caravană a cunoscut un englez care studia alchimia de zece ani, iar acum mergea în deșert să întâlnească un alchimist de la care să învețe să obțină Piatra Filozofală și elixirul vieții. Când a ajuns într-o oază a cunoscut o fată, Fatima, de care s-a îndrăgostit. A hotărât să se căsătorească și să rămână acolo. Într-o zi, văzând în înaltul cerului lupta dintre doi ereți a interpretat aceasta ca un semn din natură și anume că oaza va fi atacată de războinicii deșertului. Atunci a mers la șefii de triburi din oază și le-a spus de pericol. Aceștia au înarmat oamenii. A doua zi, când războinicii deșertului au atacat oaza, au fost omorâți până la unul. Santiago a fost răsplătit, fiind numit sfeșnicul oazei și a primit cincizeci de monede de aur. În oază a întâlnit un arab care mergea la vânat având pe umăr un șoim. Acesta cunoștea viața prezentă și viitoare a deșertului după semnele din natură, cunoscând un limbaj universal pentru plante, animale și oameni. Santiago a înțeles că acesta este alchimistul căutat de englez. Băiatul i-a spus alchimistului de visul său, despre iubita lui, despre căsătorie, despre renunțarea la călătorie și despre dorința de a rămâne în oază. Alchimistul i-a spus că trebuie să-și continue drumul, să-și îndeplinească Legenda. L-a sfătuit să vândă cămila, să cumpere un cal și să continue drumul avându-l pe el alături.

În deșert, după părăsirea oazei, au fost prinși de războinicii deșertului și au fost considerați spioni. Au trebuit să-și răscumpere viața cu aurul dăruit de șefii de triburi. Au scăpat de războinici datorită unei furtuni de nisip declanșată prin magie de Santiago și de alchimist. Fiind oameni ai deșertului, războinicii au văzut aceasta ca un semn al Limbajului Universal al Naturii. Când au ajuns la mănăstire, alchimistul a topit plumb și a presărat așchii din Piatra Filozofală. Jumătate din discul de aur i l-a dăruit băiatului pentru a reuși să facă față drumului rămas. Când au ajuns doar trei kilometri până la piramide, alchimistul și-a luat rămas bun, urmând ca Santiago să meargă singur să-și îndeplinească Legenda Personală. Ajuns la piramide ,Santiago s-a lăsat condus de dorința inimii. A plâns, apoi a început să sape în acel loc. În acel moment, în groapa săpată a apărut un scarabeu. Băiatul a înțeles că acolo era comoara ascunsă. În timp ce săpa au apărut doi tâlhari din deșert. L-au bătut, l-au buzunărit și au găsit aurul de la alchimist. L-au obligat să sape mai departe, crezând că vor descoperi comoara. Când au văzut că, de fapt, nu era nicio comoară, Santiago le-a spus tâlharilor de visul său. Șeful tâlharilor i-a spus lui Santiago că în urmă cu doi ani avusese și el un vis asemănător. Visase în două nopți la rând că trebuie să meargă la sudul Spaniei la o mănăstire ruinată, să sape la rădăcina unui sicomor, unde avea să găsească o comoară. Tâlharii au plecat. Santiago s-a întors în Spania la mănăstirea unde a avut visul, a săpat la rădăcina sicomorului și a găsit un cufăr plin cu monede vechi de aur, pietre scumpe și măști de aur, idoli încrustați în diamante. Băiatul și-a amintit de Urim și Turim, le-a scos din desagă și le-a așezat în cufărul unde a găsit comoara. Și-a reamintit de bătrânul rege care nu era nimeni altul decât călugărul mănăstirii. Santiago a plecat să ducă, așa cum promisese țigăncii, a zecea parte din comoară. În drum spre Tarifa, unde era țiganca, Levantul, vântul deșertului, i-a auzit mireasma sărutului fetei din oază, adevărata comoară pe care o găsise în deșert. Astfel, Santiago și-a împlinit Legenda Personală.

Sursă imagine:

http://pierdutiinliteratura.blogspot.com/2017/04/recenzie-alchimistul-de-paulo-coelho.html