Zbor de Pheonix

Ars‑am în plâns de speranțe,

M-am dezintegrat sufletește

Iubindu-te în fiecare clipă orbește

M-am transformat într-o cenușă a mâhnirii

Doar pentru a simți iar parfumul reînnoirii.

Ca un phonix, schimbarea cuprinzându-mă cu prezența

Amintindu-mi vag de o iubire frântă de indiferență

Ce m-a ajutat în drumul meu spre Conștiență.

Acum îmi formez iar sufletu-mi nemuritor

Întărindu-mi aripile în foc de sentimente, cu zor,

Sub presiunea vântului înalțându-mă cu dor

Spre orizonturi ce m-așteaptă aidoma lor.

În zbor divin îmi întăresc astfel aripile

Și-nvăț iar a mă înalța precum clipele

Din viața-mi perenă, din alt plan,

Lăsându-mi sufletul veșnic, multidimensional.

Recent Posts