top of page
  • Grojdea Rareș - clasa a IX-a

“Teatrul - emoție și civilizație a comunicării”Holban Ioan ,director Teatrul Luceafărul




A putut teatrul să funcționeze în pandemie?


Pandemia ne-a lovit pe toţi în chip brutal; schimbări radicale, falii adânci, sufleteşti, mai ales, despărțiri dureroase, sentimentul de a nu putea face nimic şi de a aştepta un deznodământ în resemnare, trecutul blocat brusc de o cortină de fier, ca acelea care separă scena de sala de spectacole în cazul unui incendiu într-un teatru, înstrăinarea, tăierea punților de comunicare în spatele măştilor, distanțarea care presupune întâlniri prin ciocnirea pumnilor sau, eventual, coatelor mâinilor, retezare întâlnirilor cu publicul (lansări de carte, târguri, expoziții, vernisaje etc.), lipsa de contact cu Celălalt (cititor, spectator, elev etc.) formulând o dramă a necomunicării într-o civilizație a comunicării, astfel încât artistul, spectatorul, elegul par să fie victimele de serviciu ale pandemiei. Cu toste acestea, nu am pus lacătul pe uşa teatrului nici măcar în perioada "stării de urgență". S-au închis sălile de spectacole, dar, în toată vremea aceasta, am repetat scene din premierele programate sau din spectacolele pe care le vom relua - câte 2-4 actori, cu respectarea tuturor reglementărilor pandemice -, ne-am pregătit, menținându-ne forma pentru visata întâlnire cu publicul.


A fost redus programul?


Sigur că s-a redus drastic programul de spectacole din sălile teatrului. Am ieşit însă să ne reîntâlnim publicul în spații neconvenționale; online, în prinul rând, apoi, am jucst o stagiune estivală în amfiteatrul de la Bojdeuca lui Ion Creangă din Țicău şi pe esplanada din fața teatrului. Astfel s-a menținut relația cu publicul care ne lipsise şi, am constatat cu emoție, ne-a căutat peste tot.

Din spațiile neconvenționale, am revenit în sălile de spectacole, în interior, cu 30, 50, acum, cu 70% procentul de ocupare a sălilor, după cum au fost prevederile pandemice.

Ce s-a întâmplat cu bugetul?


Bugetul teatrului a suferit la capitolele "Investiții" şi "Venituri proprii". Au fost nu puține probleme – anularea tuturor turneelor internaționale, organizarea celor două festivaluri ale noastre, "Hai la teatru!" și Festivalul Internațional pentru Publicul Tânăr -, pe care însă le-am depășit cu efort, cu dedicație și pasiune, folosind, de exemplu, până fiecare centimă, puținele venituri realizate din vânzarea biletelor în amintitele spații neconvenționale. Publicul fidel ne-a ajutat din nou.


Au avut interes aceleași categorii de vârstă ca și înainte de criză?


Avem un public-țintă la spectacolele de la sediu: copiii și tinerii, în fapt, oricine are sufletul tânăr, de la grădiniță până la vîrsta senectuții. E un public fidelizat; în fiecare stagiune "normală" trec prin sălile teatrului circa. 70,000 de spectatori. O parte dintre acești ne-au căutat pe internet, la Bojdeucă, în fața teatrului și, de ceva vreme, în sălile de la sediu. Publicul nostrum nu e numai din Iași; Institutul Cultural Român din S.U.A., din New York, de pildă, a selectat și ne-a solicitat două producții (însoțite de traducere, evident), pentru a fi difuzate online; poate că publicul american e mai acomodat cu acest fel de a viziona spectacolele, dar noi și publicul nostrum fidel am așteptat cu nerăbdare reîntâlnirea din sala de spectacole. Teatrul este al contactului direct, în emoție, între actorii de pe scenă și între scenă și spectatori. Tot ce a fost propriu regulilor pandemice – și, în primul rând, distanțarea și purtarea măștii – a fost/este strain teatrului. Cum, cred, că și voi elevilor care, alături de artiști, ați fost loviți foarte puternic de această pacoste. Lecțiile, ca și spectacolele de teatru de la "Luceafărul" sunt ale întâlnirii oamenilor și ale unei civilizații a comunicării, pe care orice virus le poate pune între paranteze, dar nu le poate anula.


Ați profitat de timpul în plus pentru a face renovări?


Noi am lucrat, cum s-a văzut. Firmele de construcții au stat acasă.


Sursă imagine:






4 views
bottom of page