Tudor Panait este un adolescent ca oricare altul, dar se evidențiază prin faptul că este foarte implicat în societatea zilelor noastre, dorindu-și să schimbe ceva în această țară. Până la cei 19 ani ai lui a ocupat funcții foarte importante în domeniul educației reprezentând tinerii atât în țară cât și în străinătate. Vă invit să citiți acest interviu pentru a afla mai multe despre experiențele prin care a trecut și sacrificiile pe care le-a făcut pentru a-și urma pasiunile !!
1. Poți să-mi spui mai multe despre tine, despre activitățile în care ai fost implicat și despre funcția pe care ai ocupat-o în Consiliul Național al Elevilor?
Este întrebarea cea mai grea care mi se pune de obicei. Mă numesc Tudor, am 19 ani și m-aș caracteriza ca un visător în sensul în care chiar cred că se pot face lucruri. În același timp m-aș considera și o fire pragmatică pentru că am încercat cumva să aplic visul acesta și să văd dacă pot să-l transform în realitate.
Despre activitatea pe care am desfășurat-o ar fi important de menționat faptul că, până în clasa a X-a, m-am dedicat foarte mult părții profesionale în sensul în care am dezvoltat niște afaceri, am lucrat ca freelancer. Pe atunci nu eram foarte implicat în societatea civilă și nu mă interesa nici politica și nici ce se întâmpla în stânga și în dreapta . În clasa a VI-a s-a întâmplat un ”declick” și anume că am fost abuzat de către un profesor cu o notă scăzută la purtare, moment în care, ca orice tânăr care are dorința de a demonstra că știe mai multe, mi-am spus că nu e ok și că trebuie să rezolv situația. Și mi-am rezolvat-o și pe a mea și pe a altor colegi și cumva în parcursul acesta de rezolvare am observat că mi-a plăcut foarte foarte mult să mă implic și să mă informez.
M-am gândit cum ar fi să fac chestia asta mai departe, să încerc să construiesc pe ideea aceasta. Cumva atunci, maturizându-mă am început să gust lumea reală, să înțeleg ce se întâmplă cu politica și am avut norocul ca fix în anul respectiv să aibă loc alegerile în cadrul Consiliului Școlar al Elevilor. Habar nu aveam despre ce e vorba, știam doar că vreau să mă implic, nu știam în ce constă, nu știam ce am de făcut, am candidat, am ieșit, ceea ce a fost surprinzător pentru mine la acea vreme. Peste o lună, am candidat pentru Consiliul Municipal al Elevilor din București și am ieșit și acolo iar peste încă o lună am fost ales Ambasador Junior al Uniunii Europene și am reprezentat România în cadrul Consiliului Uniunii Europene. Peste șase luni am ajuns în cadrul Consiliului Național al Elevilor unde știam de această dată ce vreau să fac și cum să fac, având deja experiență.
Am pus toate aceste experiențe într-o linie pentru că e important de știut că de multe ori contează mai mult voința și dorința decât nivelul de”know-how”. ”Know-how-ul” îl acumulezi pe parcurs. Dacă vrei să te implici, acesta este primul pas. Ce am făcut în Consiliul Elevilor…În principal scopul meu era ”lobby advocacy officer” în sensul în care eu fiind în București, cumva când se întâmpla ceva în politică ce nu ne convenea, eu eram persoana care mergea acolo, pentru că eram pe plan local, acesta fiind norocul meu geografic. Ca rezultate am reușit să obțin transport gratuit în București pentru elevi și la nivel național am pledat pentru sportul gratuit.
2. Cum este să fii responsabil de deciziile în ceea ce privește educația tinerilor din zilele noastre ?
Nu eram neaparat responsabil de decizii, eu eram mai mult responsabil de ceea ce ajunge la decidenți. Dacă am fi avut noi pixul și hârtia, probabil că s-ar fi mișcat multe lucruri până acum nu zic neaparat în bine, pentru că nu toate lucrurile pe care le gândeam erau bune.
Cum m-am simțit în momentul în care am vorbit în numele a 3,2 milioane de oameni? A fost destul de greu la început, dar pe parcurs chiar mi-a plăcut. Prima intervenție telefonică sau la TV a fost foarte complicată dar deja după a o suta intervenție mi se părea ca un job, mă duceam în platourile de filmare ca la mine la job, mă știau cu toții și chiar îmi făcea o mare plăcere.
Este important să-ți asumi, adică în momentul în care mi-am asumat lucrul acesta am făcut-o atât cu dăruire morală cât și civică. Doream să fac chestia asta pentru că voiam să ajut societatea și să o dezvolt. Totodată am realizat că este important să mă dezvolt și pe mine însumi.
3. Cum arăta pentru tine o zi în această funcție de președinte ? Se simțeau presiunile din exterior, aveai multe activități de făcut într-o zi ?
Devenise un stil de viață pe care oricum îl am și acum adică între timp nu m-am retras de tot de pe scena implicării civice. Sunt încă în cadrul Consiliului Tineretului din România, unde sunt vice-președinte, deci încă mai am afinități în domeniul acesta atâta timp cât voi avea energie și cât timp o să cred că se mai poate face ceva în România. Deci cumva, acest stil de viață mi s-a potrivit pentru că îmi plăcea să dorm foarte puțin și să trag foarte foarte tare.
O zi obișnuită arata cam așa : mă trezeam la 7-8 dimineața, dacă mergeam la școală nu prea eram atent, pentru că nu prea aveam timp, mai lucram pe laptop la ceva, mai răspundeam la un telefon, mai dădeam o intervenție pe sub bancă, mai scriam la un document. Mare parte din zi mi-o dedicam aparițiilor televizate, la radio sau în foruri decizionale, vorbind la ședințe la Parlament, la Guvern, la ministere și la consiliile locale. Cam așa arăta o zi de-a mea : plecat de la 7-8 dimineața, întors seara la 22-23 noaptea după multe meditații și alte activități.
4. Având în vedere multitudinea de activități în care ai fost implicat cum ai reușit să-ți gestionezi timpul ?
Este aici un lucru foarte important pe care mulți nu îl înțelegem și anume ne uităm la cineva și vedem că acea persoană face o sută de mii de chestii și ne întrebăm cum poate să facă acea persoană o sută de mii de chestii. Din perspectiva mea, care sunt tot un om care face o sută de mii de chestii, pot spune că tot 24 de ore am într-o zi, adică toți dispunem de aceeași perioadă de timp. Mi-am asumat că asta îmi place și că asta vreau să fac.
Mi-am făcut o listă a priorităților : prioritatea mea numărul 1 este să termin liceul și să pot ajunge la o facultate ca să pot să mă dezvolt mai departe, dar prioritatea 2 este această implicare civică, deci o să-mi organizez programul și timpul ca să mă axez pe aceste domenii.
Alt lucru foarte important pe care cred că ar trebui să-l facem este să vedem exact ce vrem noi și dacă acest lucru îl facem pentru că vrem, sau doar pentru că ne aduce un anumit statut și alte beneficii. Eu lucram pe calendar. Am făcut multe sacrificii, în sensul că am renunțat la multe activități sociale pentru a mă putea axa pe partea aceasta civică. Depinde și de cât de organizat ești tu ! Principalul lucru pe care l-am făcut, a fost să am un calendar foarte bine stabilit. La începutul zilei mă uitam în calendar și știam care îmi sunt ”time slot-urile”. Un lucru extrem de important de înțeles este că indiferent cât tragi, trebuie să realizezi că ești o singură ființă și că oricând poți să clachezi.
Un alt aspect pentru a sta liniștit, a fost că am realizat că nu pot să le fac pe toate și că e nevoie să mă axez pe un set bine definit de lucruri pe care vreau să le fac, să mă asigur că în cazul în care clachez, există alții care să se ocupe de partea mea, astfel încât să nu fiu indispensabil. Totodată, este foarte bine să-ți iei și vacanțe. Trebuie să realizezi că ești o ființă umană, că ai nevoie de socializare, de prieteni, de relații, de dormit, de timp liber și de plecat în excursii. Trebuie să te pui pe tine pe primul loc și cât timp, tu, ca ființă umană mergi și funcționezi, lucrurile din jurul tău vor decurge bine.
5. Având în vedere că ai făcut parte din Ambasada Uniunii Europene, ocupând funcția de ambasador junior, cum te-a ajutat această experiență în parcursul tău profesional de până acum ?
Adevărul este că a fost o experiență foarte faină și m-am simțit foarte apreciat în perioada în care am ocupat această funcție. România, la preșidinția Consiliului Uniunii Europene, în cadrul mandatului, și-a asumat participarea copiilor, iar Ministerul Afacerilor Externe împreună cu Guvernul României și UNICEF au creat acest program în care alegeau patru tineri care să coordoneze implicarea copiilor. Această experiență m-a ajutat foarte mult întrucât mi-am făcut foarte multe conexiuni, relații, prieteni. Acest program m-a ajutat să găsesc mentori și să primesc sfaturi și recomandări și să cunosc viața altor persoane care au reușit pe plan profesional. Am învățat foarte multe ”skill-uri”.
Este extraoridinar ca la numai 17 ani să te întâlnești cu președintele Uniunii Europene, sau să te vezi cu președintele țării, să stai la aceeași masă cu prim-ministrul României, să vorbești în limba engleză și să fii azi în România și mâine în Bruxelles. Acest dinamism m-a învățat să mă adaptez, să gândesc în mai multe limbi, să încerc să fiu mai prietenos și să realizez că nimic nu este imposibil. Cu trei luni înainte de a ocupa acea funcție, eu nu știam nimic despre ce înseamnă implicarea la orice nivel. Deci nimic nu este imposibil dacă îți dorești, vrei și tragi tare să înveți ce ai de făcut.
6. Cum vezi România peste cinci-zece ani în domeniul educației ? Crezi că se va schimba ceva în bine sau în rău ?
România va fi o țară fără tineri, depopulată total, cu un excendent extraordinar de oameni în vârstă care nu vor mai putea să lucreze, țară distrusă economic. Fac referire la economie întrucât toate acestea pornesc de la educație. Un sistem de educație deficitar nu poate să pornească o economie modernă care să crească.
7. Am citit pe rețelele de socializare că pe lângă activitățile civice pe care le desfășori ai și numeroase hobby-uri precum codarea, cititul, fotografia și călătoriile. Ce poți să ne spui despre aceste hobby-uri și ce înseamnă ele pentru tine ?
Fiecare tânăr mai are momente de depresie și de ”let-down”. Noi credem că orice om care merge la psiholog sau la psihiatru este nebun din start ceea ce nu e adevărat dar din păcate trebuie să ne batem cu această mentalitate învechită.
În perioada în care m-am apucat de fotografie, nu eram în cea mai bună stare fizică și psihică și cumva a fost un remediu care m-a ajutat foarte mult să mă descopăr pe mine și pe lumea din jurul meu și să ies din angoasa aia în care mă aflam și să mă reconectez și cu bunicul meu și cu pasiunile pe care le avea. Cam asta reprezenta fotografia pentru mine și asta reprezintă și în momentul de față. Ea constituie pasiunea mea cea mai apropiată de suflet. Aș putea sta și trei zile să tot fac poze și nu aș obosi. Mergeam la nunți, la botezuri cu aparatul în brațe și stăteam chiar și 20 de ore.
Este o pasiune care mi-a provocat și foarte multe avantaje profesionale, întrucât am reușit să mi-o transform într-un job, pe care acum, că a venit pandemia, nu îl mai am, deoarece a trebuit să mă reprofilez. Dar cât timp am reușit să lucrez ca fotograf, mai bine de 5 ani, am putut să-mi adun un portofoliu impresionant și chiar să câștig un venit adiacent mulțumitor pentru mine, ca tânăr.
În ultima perioadă nu am mai citit, recunosc, dar tot timpul mi-a plăcut să citesc cărțile pentru că poți să-ți faci tu propriul film, în loc să vezi ceva ce a gândit altcineva. Îmi place foarte mult să călătoresc, și deși nu am călătorit în afară foarte mult, în România pot spune că m-am bucurat de fiecare locușor și peisaj pe care am avut posibilitatea să-l admir.
Mă frustrează foarte tare că trebuie să stau acasă perioada asta și că nu pot să mă duc în altă parte, dar cred că este foarte imporatant să ai hobby-uri care mai departe să-ți creeze un mod sustenabil de a-ți face viața. Am înființat astfel firma Father, acum șase luni, la începutul pandemiei împreună cu un prieten. Această firmă s-a născut tot de pe urma unor pasiuni. Eu eram pasionat de fotografie, de photoshop și design grafic, iar el avea pasiunea de a programa, de a coordona și de a gândi liber și am zis să unim aceste pasiuni și să vedem cum putem face o afacere din asta. Este foarte important să te gândești cum poți să-ți dezvolți pasiunile pe care le ai și să creezi și o formă de a te susține pentru că până la urmă dacă faci ceea ce-ți place nu simți că muncești.
8. De unde ai dobândit cele mai multe abilități pe care le deții acum, precum cele de public speaking, de design grafic digital etc ?
Școala pentru mine a reprezentat 12 ani de timp pierdut pe partea de dezvoltare a cunoștințelor și 12 ani câștigați pe partea de dezvoltare a abilităților mele sociale. Nu regret că am făcut școala deoarece m-a dezvoltat ca persoană comunicativă. Tot ce am învățat eu a fost de pe Google. Pe telefon găsești tot ceea vrei să înveți. Există site-uri și grupuri de oameni care au aceleași pasiuni ca și tine și care te pot ajuta.
Fotografia am început-o ca pasiune personală, nu-mi doream să evoluez foarte mult, voiam mai mult să mă joc. Așa că am dat join pe Facebook la niște grupuri de fotografi amatori care se vedeau în week-end și făceau poze în oraș și așa am cunoscut oameni care știau mai multă fotografie și care m-au învățat și pe mine. Am câștigat și concursuri cu ajutorul lor ajungând din punctul în care nu știam nimic să aflu foarte multe. Dacă vrei să înveți ceva, primul loc e Google-ul, al doilea este Facebook-ul, al treilea loc este Youtube-ul, iar al patrulea poate fi chiar și Tik-Tokul. Nu e nicio jenă să vrei să înveți ! Un om care învață sau care muncește, este de apreciat, iar celui ce nu vrea să evolueze ar trebui să-i fie rușine !
9. Cât de mult contează activitatea de voluntariat într-un CV, portofoliu sau în alegerea unei cariere ?
Faptul că tu poți să spui în CV sau public faptul că ai avut o grămadă de activități în primul rând arată că îți pasă, lucru pe care îl vezi din ce în ce mai rar în comunitate, deci e bine să îl ai. Voluntariatul este cea mai bine plătită muncă pe care poți să o faci vreodată deoarece înveți foarte multe lucruri. Nu regret sub nicio formă că am făcut voluntariat, pentru că nu aș fi fost azi ce sunt, dacă nu aș fi muncit în postura de voluntar ca la oricare job. Este foarte important să nu mergi la voluntariate doar pentru o diplomă ci să fii convins că ceea ce vei realiza va avea impact asupra ta și asupra societății. Dorința mea a fost mereu de a mă dezvolta și de a dezvolta la rândul meu pe ceilalți !