Ochii-ți în abis de mare-ți sunt pictați
Iar în părul tau arbori fost-au adunați
Dar zâmbetu-ți angelic, de un celest senin,
În suflet îl contemplu ca pe un dar divin.
Alunec în iubire, sfios, sub ale tale priviri
Ce ca astrele radiau în tandre luciri
Când te priveam atemporală, copleșită,
De un sentiment de împlinire împărtășită.
Dăruindu-ne în secunde milenii de fericire
Ce-n freamăt de clipă a trecut în neștire
Sub a amintirii ambiguă pânză perena uitare
Ștergându-le din mintea-mi visătoare…
Dar o idee vagă-mi dăinuiește
Natura cu înțelepciune mă sfătuiește
A parcurge -n continuare a vieții cale
Pictat în a înțelepciunii chemare.
Reușind realitatea a mi-o crea
Și cu bucurie a admira
Cum cometa iubirii universale
Provoacă o apocaliptică schimbare
În inima-mi pregătită de ascensiune
Și de a iubirii de sine și de nou uniune.
Sursă imagine: https://www.pinterest.fr/pin/49750770874699665/