top of page

Prietenia din propria experiență

  • Ilaș Ștefana
  • Dec 14, 2021
  • 3 min read

Trăim într-o lume mondenă, în care relațiile superficiale și doar de suprafață sunt din ce în ce mai dese, devenind adesea un adevărat trend, pentru că asigură o relativ mică satisfacție unde pare că ești parte dintr-un colectiv extins. Astfel, prietenia adevărată este mai rară, dar și mai profundă.


Din cele mai vechi timpuri, omul a fost o ființă sociabilă, ce a simțit nevoia interacțiunii cu alte persoane, stabilindu-se astfel diferite relații interumane, iar în final, luând naștere așa-zisa „prietenie”. În opinia mea, nu cred că există o definiție corectă sau greșită a acestui lexem, întrucât el este diferit din perspectiva fiecărui om, Cu toate acestea, în urma unui research, am ajuns la concretizarea unei vagi definiții: Prietenia este o relație afectivă și de cooperare între ființe umane, care se caracterizează prin sentimente de simpatie, respect, afinitate reciprocă. Prietenia presupune o atitudine de bunăvoință reciprocă, suport reciproc la nevoie sau în criză de loialitate, buna-credință și altruism, bazându-se pe încredere reciprocă. Opusul prieteniei este dușmănie.



Cred că în zilele noastre, toată lumea este în căutarea fericirii, neștiind exact ce este cu adevărat fericirea, dar cu seninătate pot spune că un real prieten ajută la atingerea ei. Însă acum apare întrebarea: „cum distingem o simplă relație de amiciție de prietenie?”. O să încep prin a spune ceva ce poate părea puțin perturbant, dar ușor de înțeles: mă cunosc cu mulți oameni, poate cu mai mulți decât ar trebui, deoarece sunt mereu deschisă la comunicare, fiind o fire sociabilă și adaptabilă noilor situații, dar lista mea de prieteni adevărați este foarte restrânsă. Pentru mine, această relație este ca un mare pariu al unei încrederi ce nu se zdruncină la orice obstacol al vieții. Este o solidaritate mereu întărită de principii și valori. Un prieten bun, din perspectiva mea, este cel care după ce mă acceptă și cu bune, și cu rele, cunoscându-mi toate calitățile și defectele, îmi rămâne aproape necondiționat de situațiile întâlnite. Este o relație de respect reciproc. Afirmația făcută o pot întări printr-un citat, poate clișeic: „prietenul la nevoie se cunoaște”. Un prieten adevărat nu este nominalizat prin simpla noțiune folosită în zilele de astăzi, anume „BFF”, ci te face să simți o reală conexiune ilizibilă și unică, o relație parcă smulsă din Eden și adusă pe pământ pentru a ne ușura viața.


Deși poate nu vorbesc cu prietenii mei o zi sau două, uneori câte o săptămână, în momentul în care ne vedem, conexiunea rămâne la fel de puternică și vibrantă. Ei au devenit, în cazul meu, dovada că un singur mesaj de : „bună dimineața” sau „cum ți-a fost ziua” sau „cum mai ești” îmi poate schima instant starea de spirit. Am certitudinea că ei sunt oamenii la care pot apela mereu, indiferent de moment, poate doar din dorința de a vorbi cu cineva, căci ei vor fi mereu acolo și vice versa. O prietenie cu siguranță nu este perfectă, ca și orice altă relație interumană. Deși mai apar certuri, sau mici neînțelegeri pe teme banale adesea, mereu se ajunge la armonia anterioară.


Niciodată nu voi numi o simplă persoană alături de care ies ocazional în oraș și port discuții de comprezență un prieten adevărat. Prietenii sunt oamenii ce au contribuit la cele mai frumoase și cele mai palpitante amintiri, oamenii care mă înțeleg și mă cunosc mai bine decât oricine, sunt cei alături de care am cele mai trăsnite aventuri, împart cele mai multe secrete, mă înțeleg dintr-o singură privire și până la urmă, oamenii cu care aș străbate lumea fără să mă plictisesc o clipă.


Consider că rolul unei prietenii în viața unui om este cel de a se crea o a doua familie, una ce nu constă în grade de rudenie sau legătură de sânge, ci se bazează pe încredere, înțelegere, respect reciproc, apreciere și sentimente reale. Un prieten real mereu te va ajuta să treci peste cele mai grele momente ale vieții tale, simpla lui prezență făcându-te să te simți mai bine; te va susține și încuraja indiferent de deciziile luate.


Prin urmare, prietenia este o artă, un tablou abstract, o capodoperă ce are nevoie de timp pentru a se desăvârși și împlini, presupunând două suflete, asociate prin afinitățile pe care le au, între care se stabilește un echilibru al dăruirii și al acceptării.


Comments


Abonează-te la site-ul nostru!

Mulțumim că te-ai abonat!

bottom of page