Bună ziua și La Mulți Ani! Vă doresc ca anul 2018 să fie un an excelent pentru dumneavoastră atât în plan personal cât și în plan profesional în ceea ce privește proiectele legate de „perla orașului nostru” - Palatul Culturii.
Mă numesc Andreea Aramă, elevă în clasa a VII-a la Colegiul Național - diriginte Carmen Martinuș și sunt membru participant în cadrul proiectului Erasmus+ : Eurokids 24 News: XXIst century Skills through School Radio and Newspaper.
În cadrul acestui proiect am ales să fac un interviu cu una dintre personalitățile marcante ale orașului Iași, și am considerat că dumneavoastră, în calitate de manager al celui mai important simbol cultural al orașului nostru, ne puteți dezvălui câteva dintre secretele acestui edificiu faimos.
În continuare, voi adresa câteva întrebări doamnei manager al Palatului Culturii din Iași, doamna Lăcrămioara Stratulat.
Pentru început sunt interesată să aflu câteva amănunte din istoria îndelungată a acestui palat.
1. Este adevărat că aici, la Palatul Culturii este locul de unde pornește istoria Iașului?
Răspuns: Mai întâi Andreea, dă-mi voie să-ți mulțumesc că m-ai ales pe mine, să-ți mulțumesc că ai avut încredere în mine și în munca noastră de atâția ani! Anul acesta sunt 28 de ani de când lucrez în acest domeniu și consider că sunt norocoasă pentru că fac ceea ce-mi place și să las alături de colegii mei ceva în urmă, pentru voi, generațiile care urmează după noi. Nouă ne place să spunem că aici, la Palatul Culturii, pornește istoria Iașului din simplul motiv că într-adevăr așa s-a întâmplat. Adică aici, sub această clădire minunată, ce are 36.000 mp, deci este o clădire uriașă, sunt fostele curți domnești, prima începând de pe timpul lui Alexandru cel Bun. Și Ștefan cel Mare al nostru a călcat pe aici cu siguranță și moruzii. Și ce este foarte interesant este că această clădire, care la început a avut ca destinație Palat de Justiție, palat administrativ, stă așezată pe alte trei clădiri care înseamnă vechile curți domnești. Cu alte cuvinte, Ion D. Berindey, un arhitect excepțional, crescut la școala franceză, este al doilea în familia lui care a făcut facultatea de arhitectură la Belle Arte, la Paris, primul fiind tatăl său care este considerat primul arhitect român care a făcut școala de arhitectură la Paris. Ion D. Berindey s-a gândit să facă o structură ușoară și foarte elastică așezată pe vechile ruine ale curților domnești. De altfel, noi pentru publicul nostru, am arătat în patru dintre camerele de la parterul acestei cladiri, cum clădirea actuală a Palatului Culturii este așezată pe aceste ruine. Acesta a fost un arhitect genial și din cauza faptului că a putut să facă o clădire suficient de trainică, care să reziste la cel puțin două cutremure foarte mari, cel din 1940 și cel din 1977, dar la cele două s-au mai adăugat și altele pe parcurs și sigur că această clădire a suferit fisuri, dar nu s-a dărâmat și acesta este cel mai important lucru. Construcția clădirii a început la începutul secolului XX între anii 1906-1925. Dar, puțină lume știe, că atunci când pe 25 octombrie a fost deschiderea palatului în prezența Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, nu toată clădirea era terminată, ci aproximativ 90% din ea. Noi ne-am dat seama de acest lucru odată cu intervenția majoră pe care am făcut-o în ultimii opt ani la partea de consolidare și restaurare a acestui important edificiu cultural. Stilul care l-a ales I.D. Berindey pentru a construi acest palat este inspirat din arhitectura franceză. De altfel dacă vei ajunge, și-ți dorești să ajungi la Paris, ai să vezi o clădire acolo în mijlocul Parisului, care este Primăria Generală a Parisului ce seamănă excepțional de mult cu Palatul Culturii, sau dacă vrei, invers, pentru că el a fost inspirat de acea clădire, numai că a noastră este mult mai mare ca întindere și bineînțeles că așezarea ei pe aceste ruine o face cu totul și cu totul specială. Clădirea are în față cele două tunuri, care sunt de fapt un cadou pe care Regele Carol I l-a dăruit ieșenilor, care străjuiesc acum statuia lui Ștefan cel Mare. Ele au funcționat în Războiul de Independență din 1877-1878.
2. De mic copil am crezut că acest palat ascunde un mister aparte. Există un astfel de mister sau uși secrete ca în Alice în Țara Minunilor? Este adevărat că încă mai există tuneluri secrete?
Răspuns: Sigur că da, există și o legendă urbană, care spune că peste tot în subsolul orașului Iași ar exista tot felul de hrube sau tuneluri, care ar merge până la Mănăstirea Cetățuia. Țara noastră fiind câteva secole sub influența turcilor, în momentul în care sultanul trimitea firman de mazilire sau de tăiere a capului domnului român, acesta căuta adesea posibilități de a scăpa cu viață, și de aceea a apărut și acestă legendă. Adevărul este că nimeni nu a avut atâția bani pentru săpăturile arheologice, pentru a putea studia un teritoriu atât de mare și să putem ajunge cu aceste săpături din tunel în tunel până la Cetățuia. Am avea nevoie de câteva milioane de euro. Legenda există, nu este urâtă, poate fi verificată, dar deocamdată rămâne doar o legendă.
În privința palatului, și acesta este străbătut de multe hrube, și o parte dintre ele sunt vizitabile inclusiv astăzi. Cu ocazia acestei restaurări am reușit să deschidem spre vizitare aceste hrube.
3. Mai rămâne ceva de spus despre istoria neștiută a palatului? Care este povestea boacimentului?
Răspuns: Boacimentul are o poveste aparte, în sensul că, este o invenție a genialului Henri Coandă, cel care a inventat motorul cu reacție. Mie întotdeauna îmi place să spun grupurilor de turiști străini, în mod deosebit, faptul că avem posibilitatea de a zbura astăzi datorită acestui român genial. El are foarte multe invenții, printre care se numără și boacimentul. În momentul în care arhitectul palatului a început clădirea a avut un anumit buget. Dar, pe parcursul implementării proiectului lui a avut și poticneli, în sensul că nu a avut întotdeauna asigurată finanțarea potrivită, pentru că nimic nu este mai rău decât atunci când ai început un lucru, să nu ai bani să-l continui. Asta a pățit și I. D. Berindey. Și să nu uităm că această prioadă în care s-a construit palatul a traversat și Primul Război Mondial, timp în care, la sfârșitul anului 1916, trei sferturi din teritoriul României era ocupat de armata germană. Atunci, curtea regală, administrația și armata s-au retras la Iași, într-un oraș care era sufocat de atâta populație, care avea probleme legate de bolile de atunci, de război, de alimentarea cu apă și cu mâncare. Deci, pur și simplu, după părerea mea, pe lângă eroii căzuți în război, și cei din administrație, printre care și primarul Iașului de atunci au fost adevărați eroi, deoarece au reușit să întrețină atâta populație fără să moară de foame. Și să nu uităm de tifos. Foarte mulți oameni au murit de această boală. Pe acest interval de timp, palatul nu era gata și aici zona centrală a palatului a fost transformată în spital de campanie, fiind cea mai mare clădire din zonă, iar tot aici era cantonată și armata. Acest lucru nu a făcut prea mult bine acestei clădiri, ea nefiind încă terminată. I.D. Berindey era îngrijorat că nu va reuși să-și ducă până la capăt proiectul pentru că desigur, toți banii mergeau spre armată și spre nevoile pe care le avea țara în acel moment. După terminarea războiului faptul că România a redevenit România Mare prin celelate teritorii care au fost readuse la patria mamă cum ar fi Basarabia, Bucovina, Transilvania, care trebuiau aduse sub o singură administrație, cea de la București, a dus la cheltuirea mai multor bani. Deci, Berindey în continuare nu a reușit să-și termine clădirea, chiar și după terminarea războiului. De aceea s-a întâmplat cu mult mai târziu, în 1925 când a apelat și el la prieteni. Unul dintre prietenii lui cei mai buni a fost și pilotul Henri Coandă care s-a oferit să-i înlocuiască cu un material mult mai ieftin decât avea el în proiect. Berindey avea la una dintre cele mai frumoase săli din palat, un lambriu de stejar. Și atunci Henri Coandă a inventat acest boaciment, un ciment special care avea în componența lui nu numai ciment ci și rășini speciale, praf de cretă și formula este mult mai amplă, care imită perfect lemnul de stejar și ca textură și care și sună ca acesta. Deci este o invenție absolut uimitoare care a redus foarte mult costurile, poți să juri că este lemn, dar în realitate nu este. Noi când am început restaurarea palatului, acest boaciment era acoperit cu un strat gros de vopsea și în momentul în care am decapat această vopsea, am găsit splendida textură a boacimentului, și nu-i știam formula. De aceea ne-am chinuit foarte mult timp să ne dăm seama despre ce este vorba, și iată că palatul arată ca pe timpul lui I.D. Berindey din acest punct de vedere.
4. Puteți da un exemplu de un obiect inedit prezent momentan în laboratorul de restaurare?
Răspuns: Trebuie să menționăm faptul că Palatul Culturii are un centru de conservare și restaurare a obiectelor de patrimoniu mobil. Colegii noștri sunt specializați pe restaurare ceramică, restaurare os, restaurare piele, restaurare pictură, restaurare lemn, restaurare lemn policrom, metal și pot să dau încă multe exemple. De exemplu, avem un parteneriat semnat cu Mănăstirea Căpriana din Republica Moldova și refacem absolut toate obiectele care au fost găsite într-un mormânt acolo, vechi de vreo 300 de ani și care erau foarte deteriorate pentru că în momentul în care s-a desfăcut acest mormânt a pătruns oxigenul și a deteriorat foarte mult din obiectele de factură organică, care sunt cele mai perisabile. Dar la laboratorul de ceramică actualmente avem în restaurare foarte multe obiecte Cucuteni, noi fiind muzeul cu multe obiecte în patrimoniu și exemplele pot continua, desigur.
5. În prezent Palatul Culturii găzduiește Complexul muzeal Moldova. Câte muzee își desfășoară activitatea în prezent?
Raspuns: În primul rând trebuie menționat faptul că noi suntem un muzeu național care înglobează patru muzee foarte mari: Muzeul de Istorie a Moldovei, care are o zonă foarte importantă de arheologie dar care merge până la istorie contemporană. Și aici, noi când am redeschis palatul anul trecut, am redeschis numai expoziții temporare, așteptând desigur o finanțare mai consistentă pentru a deschide expozițiile de bază. Și avem și o splendidă expoziție semipermanentă Cucuteni. Un alt muzeu care este în palat este Muzeul Științei și Tehnicii Ștefan Procopiu cu o foarte interesantă colecție de aparate muzicale mecanice. De aceea avem și un Festival Internațional al Muzicii Mecanice, care se ține o dată la doi ani, și anul acesta ne-a venit rândul să ținem la jumătatea lunii septembrie și acest festival la care participă foarte mulți artiști talentați mai ales din vestul Europei. Pentru aproape o săptămână zona aceasta a Iașului se schimbă! Participă fete frumoase îmbrăcate în rochii de epocă, vor avea loc demonstrații de flașnete, concerte de muzică mecanică. La cealaltă ediție a festivalului prietenii noștri din celelalte țări ne-au făcut o surpriză și au adaptat pe muzică mecanică anumite melodii din palmaresul marii cântărețe de muzică populară, Maria Tănase. Apoi, urcând la etaj avem Muzeul de Artă, cu foarte valoroase lucrări, și Muzeul de Etnografie a Moldovei. Deci toate cele patru muzee au arondate și câteva case memoriale și alte două palate.
6. Ce puteți să ne spuneți despre spațiul serei?
Răspuns: În proiectul inițial al lui Berindey funcționa și o seră. Dar acea zonă, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost destul de tare bombardată, mai întâi de armata sovietică și apoi de armata germană, astfel încât, în momentul în care clădirea a fost refăcută n-a mai putut să fie refăcut și acel spațiu. Noi ne-am propus să accesăm un proiect european, am lăsat exact așa spațiul pentru a fi o seră și mai mult decât atât și pentru a face activități interdisciplinare în special cu tinerii acolo, într-o zonă inedită pentru noi. E puțin probabil să mai întâlnești într-un muzeu, undeva la ultimul etaj, o seră. Am văzut astfel de sere în străinătate, dar undeva într-un spațiu mai jos.
7. Aveți în plan să deschideți o terasă și o cafeterie pentru relaxarea turiștilor care sunt veniți din toate colțurile țării chiar și în grupuri organizate?
Răspuns: Sigur că avem în proiect așa ceva și vom realiza acest lucru în acest an, pornind de la ideea că orice muzeu modern, fie din țară, fie din străinătate, are prevăzut un asemenea spațiu, în care desigur publicul poate să stea să se mai odihnească. Nu uitați zona uriașă care trebuie parcursă numai în această clădire și nu vrem ca vizitarea să fie un act obositor pentru publicul nostru. Trebuie și asemenea zone de relaxare!
8. Cu ce țări colaborează Paltul Culturii?
Răspuns: Mi-e greu să vă spun și să cuprind toate țările cu care colaborăm. Avem multe țări cu care colaborăm, pentru că suntem unul dintre cele mai mari muzee din România și mai mult decât atât, avem acces la proiectele de finanțare și pe partea de cercetare. Deci, avem multe proiecte care se desfășoară cu parteneri externi, cu Franța, cu Germania, cu Republica Moldova, cu Polonia, cu SUA, cu Spania, cu Portugalia și avem și proiecte Erasmus +, dacă tot vorbeam despre asemenea proiecte.
9. Din totalitatea turiștilor, cam ce procent ocupă cei străini și care este părerea lor despre palat?
Răspuns: Cam 35-40% dintre turiștii pe care noi îi avem sunt turiști străini. Avem și o carte de impresii care poate fi consultată pentru fiecare muzeu. Sunt foarte încântați de ceea ce văd și chiar în urmă cu puțin timp am avut posibilitatea de a vorbi cu niște turiști din Franța, știut fiind faptul că Valea Loarei este plină de castele și de palate, și care spuneau că este unul dintre cele mai frumoase palate pe care le-au văzut vreodată.
10. Care a fost și este în continuare rolul mediei în promovarea Palatului Culturii?
Răspuns: Rolul mediei, dacă este corect făcut, este foarte important. Dacă lucrează profesioniști acolo și dau știrile corect, ar putea să ajute foarte mult la promovarea culturii, în general și la tot ce înseamnă activitate turistică, în această zonă din țară.
Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat acestui interviu și vă urez mult succes în activitatea viitoare!
Răspuns: Cu mult drag și te mai așteptăm!
Commentaires