Frică

Primul pas pe lume l-ai făcut singur.

Ai deschis ochii fără frică...

Lumea din jurul tău nu-ți impunea pericol,

Te simțeai atotputernic.

Însă, ființele cuvântătoare te-au făcut să fii victimă…

Victima spaimei, durerii, tentațiilor.

Nu ai știut ce să faci și ai pierdut controlul.

Un abis întunecat te-a înconjurat

Tu ai țipat, sau poate ai tăcut.

Lumea nu știe ce e cu tine,

Pentru ei rămâne un mister.

Flacăra infintă a fricii și-a făcut rădăcini în fiecare corp!

Ai scăpat, ori poate ai rămas blocat...

Blocat în zidurile clădite din spaimă

Cărămidă cu cărămidă,

Perete în fața durerii.

Recent Posts