Eu am fost pasionat de istorie de când eram mic, cunoscând-o mai întăi prin intermediul fie unor seriale fie unor jocuri a căror acțiune se petrecea în trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat. Aceste locuri, oameni și moduri de gândire diferite m-au fascinat și așa că am început să-mi întreb părinții despre ele aflând astfel despre Imperiul Roman, regii și regatele lor sau despre Războaiele mondiale. Aceste răspunsuri au dat naștere la mai multe întrebări așa că de atunci am început să mă mai uit la documentare. Apoi am început scoală și cunoștințele mele, până atunci fragmentate, au început să se conecteze sau mai bine zis să realizez conectiunile între ele care mereu au existat formând o imagine de ansamblu. Desigur, modul inedit în care doamna Țurcănașu prezintă lecțiile încă din clasa a V-a au ajutat mult la pictarea acestui tablou al omenirii. Eu mereu am văzut istoria că niste povesti, dar atunci mi-am dat seama că istoria e de fapt o singura poveste, povestea umanității, povestea noastră.
Acum poate vă întrebați care e rostul, cu ce ne ajuta în viață de zi cu zi să învățam despre acești oameni care sunt țărână de sute ani. Eu zic că istoria este o sursă de învățături și o modalitate de a detecta modele care ne ajută să construim o societate sănătoasă din punct de vedere economic, cultural și chiar sanitar. Provocările prezentului și viitorului, conflictele și crizele pot fi evitate sau gestionate coherent dacă factorii decizionali implicați și cetățenii își cunosc și înțeleg istoria. Orele de istorie din școală dezvoltă o serie de abilități utile în viața de zi cu zi, cum ar fi: analiza evenimentelor, dezvoltarea spiritului critic, capacitatea de identifica riscurile și de a găsi soluții rezonabile. Astfel de abilități sunt absolut necesare unei societăți care caută bunăstarea și progresul. De asemenea, cunoștințele despre istorie m-au ajutat adeseori la orele de literatură, marile opere clasice fiind scrise în cadrul unui context istoric relevant în încercarea deslușirii semnificațiilor operei.
În această primăvara am participat la două concursuri de istorie: concursul național de istorie „Nicolae Iorga” și concursul „Historia Magistra Vitae” la care, cu multă muncă și cu ajutorul profesoarei mele de istorie, Țurcănașu Mihaela, am reușit să iau premiul I la ambele. Pregătirea mea pentru concurs s-a făcut majoritar doar prin fiind atent la ore și să învăț lecția de zi de fiecare dată, nelucrând mai mult fiindcă știam că olimpiadele nu se țineau(cel puțin la istorie)... Asta până în martie când m-a anunțat doamna profesoară de concursul „Nicolae Iorga” și, fiind vacantă am reușit să mă pregătesc mai intensiv în luna până la concurs, dar nu aș fi reușit dacă nu aveam cunoștințele acumulate deja în primul semestru sau din pregătirea pentru olimpiadă de anul trecut cu doamna Țurcănașu.
Concursul s-a petrecut desigur online din cauza pandemiei, subiectele în sine putând fiind accesate pe Google forms în timp ce noi eram supravegheați pe zoom . Trebuie să recunosc când am deschis linkul eram emoționat și curios de ce-mi va da, dar până la urma totul a fost bine, subiectele fiind similare cu cele de la modele și de la olimpiada, materia fiind din semestrul I. Subiectul I avea 6 cerințe, o parte bazându-se pe doua texte date: ca de exemplu aveam de identificat niște informații care erau în relație cauză-efect sau să prezentăm niște caracteristici ale iluminismului. Subiectul al II-lea, pe de altă parte consta în elaborarea unui eseu istoric care trebuia să aibă în vedere anumite puncte care se refereau de la Revoluția Glorioasă până la cea Franceză. În fine, am reușit să iau 98 de puncte din 100.
Concursul „Historia Magistra Vitae” s-a petrecut cam la fel, diferența fiind că acum materia includea și cea din semestrul II, dar cea mai mare diferență și o premieră au fost grilele de la subiectele I, II și III care variau de la întrebări clasice până la ordonări cronologice și să ne dăm seama dacă două informații sunt în relație cauză-efect. Aici am reușit să iau 91 de puncte și de data asta au trimis și subiectele I , II și III corectate. Am greșit doar o grilă la subiectul III, cele cu relațiile cauză-efect, acestea fiind uneori cam greu de identificat corect. La subiectul IV, cel cu eseul cred că am pierdut niște puncte deoarece am scris despre Revoluția Glorioasă la un punct când probabil ar fi fost mai potrivit să scriu despre cea Franceză. Pot spune că una dintre cele mai mari dificultăți e să iți dai seama despre ce trebuie să scrii la unele cerințe, inițial poți să crezi că poți scrie despre 3 lucruri diferite și ar fi corect, dar odată cu citirea și recitirea cerinței descoperi anumite cuvinte cheie care te îndrumă spre drumul cel bun. De asemenea, răspunsurile trebuie redactate într-o anumită manieră(cum ar fi cerințele care cer „pe baza textului” să aibă în răspuns ghilimele), manieră la care am avut norocul să fie explicată în detaliu de către doamna mea profesoară.
Prin urmare, vă invit să vă încercați cunoștințele istorice anul viitor la concursuri sau la olimpiade. Nu vă speriați, nu e așa de greu și aceasta cred că vă fi o experiență utila!
Surse imagini: