Valoarea conștiinței depinde de faptul că ea este centrul persoanei umane. Prin ea omul se poate percepe pe sine însuși ca subiect al gândirii, acțiunii, creativității, deciziilor, alegerilor mereu noi. Tocmai prin conștiință, omul primește și elaborează principii, prin care el judecă valoarea morală a propriilor acțiuni.
De aceea măreția conștiinței constă în faptul că ea, în definitiv, este unitatea de măsură care-i permite omului să abordeze în mod responsabil realitatea. Deci îi revine conștiinței decizia ultimă privind comportamentul moral al omului.
Orice om are nevoie de-a lungul existenței sale să acumuleze educație, cunoaștere, experiență, dar va trebui să apeleze la propria sa conștiință care-i va dicta cel mai bine ceea ce să facă și cum trebuie să se comporte.
În viața unui om, zi de zi, conștiința joacă un rol foarte important. Așa mi s-a întâmplat și mie într-o vară când a trebuit să-mi păstrez calmul într-o situație critică. Aflându-mă cu părinții și surioara mea la mare, m-am trezit ca-ntr-un vis, în situația neplăcută de a mă fi pierdut împreună cu sora mea pe imensul litoral turcesc.
Deși sora mea a început să-și piardă răbdarea și să plângă cu lacrimi de crocodil, conștiința și instinctul meu mi-au dictat să acționez cu calm și răbdare. Mi-am dat seama că în astfel de momente, un om trebuie să gândească pozitiv și să fie optimist. Ceva îmi spunea că dacă mă panichez nu voi rezolva nimic, ba dimpotrivă...Chiar citisem undeva că supărarea, depresia, anxietatea, stresul provoacă blocaje grave în funcționarea organismului. Deși eram foarte supărată mi-am dat seama că trebuie să mă reculeg și să am încredere în mine că voi găsi un plan de acțiune. Intuiția mi-a arătat că am avut dreptate. Am lăsat frica mai departe și am făcut loc curajului. După ce am liniștit-o pe sora mea promițându-i că totul se va rezolva am pornit cu pași mici, dar siguri spre hotel, în speranța că ne vom întâlni cu părinții pe drum. După căutări îndelungate prin resort, în sfârșit i-am găsit pe părinții noștri în fața hotelului. Deși erau foarte îngrijorați, ne-am mărturisit că au avut încredere în noi, dar mai ales în conștiința mea.
Trecând prin această întâmplare am mai învățat câte ceva și am devenit mai înțeleaptă. Practic, m-am confruntat cu mine însămi și am învățat să fac alegerea corectă. Deși nu m-am simțit confortabil, am avut senzația că sunt liberă și pot să decid singură ascultându-mi totodată inima și sufletul.
În concluzie, fiecare om își asumă propriile, procedând cum consideră, din acest proces rezultând viața sa, similar cu regizarea unui film de către un regizor. Eu sunt regizorul propriei mele vieți, trecând continuu prin diferite situații în care a trebuit să aleg și să decid între stânga sau dreapta. Am învățat din greșelile făcute, am mers mai curajoasă și încrezătoare înainte pentru a-mi atinge țelurile și dorințele.
Sursă imagine: