Condiția femeii în epoca contemporană

Subiectul pe care urmează să-l prezint este unul sensibil, provocând dispute constant în cadrul societății. Pot începe pur și simplu prin a defini femeia din punct de vedere științific: femeia este un individ din specia Homo sapiens de sex feminin, opusul ei fiind reprezentantul sexului masculin, bărbatul. Doar din existența a două definiții radical diferite și aparent diametral opuse pentru cele două sexe, și nu doar din punct de vedere biologic, ci și în plan istoric sau politic, devine imposibilă stabilirea unei așa zise „egalități” între cele două genuri.

Deși trăim în epoca contemporană, ne este indusă o falsă idee de libertate în exprimare sau în alegeri, sunt induse false imagini ce simulează realitatea, ajungându-se astfel la o falsă egalitate. Încă din antichitate, referirile la natura feminină din diferite timpuri și spații, sunt fie romantice-idealizatoare, fie enigmatice sau de-a dreptul acuzatoare, înfierând-o cu stigmatul păcatului, al potențialului malefic. Cei care s-au aplecat cu atenție asupra unei specii „ciudate”, considerată greu de înțeles sau de abordat într-o încercare de teoretizare, de cunoaștere sistematică, au fost: poeții, moraliștii și preoții. „Creaturile ciudate”, mult diferite de speța bărbătească, au fost nevoite să-și demonstreze locul în societate, dovedind constant faptul că lumea este condusă de o femeie, ascunsă în spatele unui bărbat. Totul începe, din punctul meu de vedere, cu decizia nefastă a Evei din parabola biblică, femeia fiind fie o muză inspirațională ce iese din normele obișnuitului, fie o demonizare a bărbatului.

În viața de zi cu zi se tot vorbește de o emancipare a femeii, de o eliminare a discriminării femeii, de o egalitate în drepturi între genuri, dar realitatea este cu totul alta. Nu numai că nu s-a produs aceast concept al egalității, ba mai mult, în unele situații, femeia nu este respectată și nici percepută ca o ființă cu drepturi și sentimente umane. Un lucru este cert - drepturile femeii fac parte din drepturile fundamentale ale omului. Într-o mare măsură, situația în societate influențează direct procesul de educare a tinerii generații, proces care este legat nu doar de formarea acestora ca personalități umane cu capacități intelectuale și morale dezvoltate, dar și include in sine un șir întreg de aspecte ce țin de recunoașterea rolului important pe care îl joacă femeile în procesul dezvoltării umane și a întregii societăți.

Chiar și în cadrul literaturii, femeia este obiectificată, fiind definită sau recunoscută doar prin legătura ei cu bărbatul. Poetul elvețian Eggis a scris : „femeia e o fiară situată între înger și demon, la 40 de grade deasupra latitudinii masculine și la două grade sub tot ce se apropie mai mult de Ecuatorul lui Dumnezeu”. Mari autori precum Liviu Rebreanu în romanul „Ion” arată feminitatea ca a fi o pradă a masculinității macabre, un trofeu debarasabil, iar Emil Cioran, în „Pe culmile disperării”, descrie sexul opus lui ca a fi o unealtă nefolositoare, o ființă amorfă incapabilă să realizeze ceva care să rămână în viață după moartea sa, afirmând că: „ femeia este un animal incapabil de cultură și de spirit. Femeile n-au creat nimic în niciun domeniu. În esența sa, ea este o ființă accesibilă numai la valorile vitale ale erosului și complet inaccesibilă la valorile suprapuse sau devitate”.William Shakespeare vede femeia precum „o mâncare pentru zei, gătită de diavoli”. Toate exemplele aduse mai sus nu sunt prezentate în zadar, ci doar pentru a întări faptul că bărbatul s-a dovedit incapabil de a acționa pe plan intelectual, mintea sa rămânând puerilă, considerând celălalt sex ca a fi un obiect frumos, o pradă, nici de cum „o ființă umană”.

În altă ordine de idei, consider criticarea drastică a sexului feminin ca fiind bazată pe simpla incapacitate a bărbatului de a se impune prin vorbe calculate, folosind doar forța și gesturile absurde. De-alungul istoriei, bărbatul este cel ce în operele romantice este „sedus” de capacitățile femeii, niciodată invers. Din simpla dorință de a-și exercitat forța, căpătată din activități fizice, bărbatul tratează femeia inferior, atribuidu-i doar roluri casnice. Deși o dată cu trecerea timpului s-a creat iluzia egalității prin drept la vot, permiterea accesului la educație sau ideea unei libere exprimării, bărbatul mediocru preferă să considere femeia inferioară ,pe motivul forței fizice, concept banal întrucât științific este arătat că într-o luptă pe plan emoțional sau intelectual femeia mereu va câștiga fiind mai presus.

În ciuda realității ce arată că femeia din lumea modernă are o capacitate intelectuală de dezvoltare mult mai mare decât a bărbatuluie, ea este privită ca o „ciudățenie”, chiar dacă această etichetă este impusă în mod automat și transmite ideea unei false egalității între sexe. După cum bine știți, orice bărbat a fost făcut de o femeie și consider că tot o femeie poate să distrugă aceste concepte făcute de un bărbat.

Sursă imagine: https://revistaderecenzii.com/conditia-femeii-in-literatura-eseu-argumentativ-de-alina-bacioiu/