Coincidență sau destin?...
- Codreanu Maia - clasa a IX-a
- Jun 4, 2021
- 2 min read
Adesea fenomenele bizare sunt evitate de umanitate și chiar ignorate de aceasta, întrucât fiecare trăiește cu speranța că s-a petrecut doar o coincidență aparte. Drept să vă spun și eu mă enumăr printre acei oameni, care nu acordă o importanță deosebită întâmplărilor ciudate, ci le socotește ca o încercare a Divinității.
Tot în această manieră a misterului aș dori să vă prezint o situație neobișnuită din viața mea. Astfel, acum vreo trei sau patru ani mă plimbam pe aleea din fața blocului meu împreună cu o prietenă. Plictiseala de care dădeam dovadă face ca primul meu impuls să propună să ne jucăm în parcul de pe partea cealaltă a străzii noastre. I-am sugerat ideea gândită, iar dânsa a acceptat veselă aventurarea până la locul de distracție. Nimic nu avea cum să decurgă rău până când am ajuns la trecerea de pietoni. Îmi amintesc cu exactitate cum dânsa m-a strâns de mână înfiorată, sugerându-mi faptul că vom fi mai în siguranță dacă rămânem pe poteca inițială. Nu m-am opus bineînțeles, dar imaturitatea mea mă îndeamnă să râd de frica ei stârnită deodată. Nu apucăm să ne îndepărtăm bine de semafor, că în aproximativ patru secunde un zgomot teribil se aude din spatele nostru. Speriate ne întoarcem și remarcăm cum biciclistul aflat în stânga amândurora a fost luat prin surprindere de un vehicul cu o viteză neregulamentară. O mulțime de oameni s-au adunat în acel loc și ne-au privit cu o oarecare bănuială și neîncredere, deoarece prietena mea parcă a simțit că se va petrece acest eveniment de-a dreptul terifiant. De asemenea, am aflat că dezastrul s-a încheiat cu decesul băiatului, care nu a surpaviețuit impactului puternic cu mașina.
Ne-am continuat drumul linișitit spre casă, fiindcă niciuna nu avea curajul să înceapă o conversație, dar mă bucur că teama ei ne-a asigurat continuitatea vieții noastre pe acest pământ. Nu cred nici până în ziua de azi că ar fi ceva predestinat ei, o abilitate de a ghici viitorul și de a se feri de obstacole, însă dacă stau și meditez asupra întâmplării nu îmi explic frica din privirea ei de parcă a vizualizat ce se va alege de noi...Totuși recunosc ea este o persoană religioasă, care merge la biserică și este trup și suflet credinței în Dumnezeu. Consider că manifestarile ei au fost ascultate și Atotștiutorul i-a ghidat drumul astfel încât să nu piară în acea seară, salvându-mă și pe mine de la drumul spre viața veșnică.
Sursă imagine:
Comments